Campionatul Mondial din 2026 bate la ușă, iar întrebarea revine firesc, unde se așază turneele precedente în istoria competiției?
Indiferent dacă o ediție a Cupei Mondiale a fost spectaculoasă sau dezamăgitoare, fiecare turneu rămâne legat de amintiri puternice. Unele frumoase, altele dureroase, dar toate imposibil de șters. Am privit înapoi spre fiecare Cupă Mondială disputată din 1990 până astăzi și le-am ordonat de la cea mai puțin reușită până la cea mai bună.
9. Africa de Sud 2010
Să fim sinceri, a fost un turneu destul de greoi, nu-i așa? Vuvuzelele, Luis Suárez frângând inimi (mai ales pe cea a lui Asamoah Gyan) Anglia într-o formă modestă, Noua Zeelandă eliminată fără să piardă vreun meci, Mark van Bommel și Nigel de Jong transformând finala într-o demonstrație de duritate extremă. Și totuși, golul fabulos marcat de Siphiwe Tshabalala în meciul de deschidere, urmat de dansul de bucurie al sud-africanilor, rămâne unul dintre marile momente din istoria Cupei Mondiale, iar Paul Caracatița a fost, la rândul lui, o poveste aparte.
8. Coreea de Sud și Japonia 2002
Un turneu al surprizelor, dar și al controverselor. Campioana mondială en-titre, Franța, a părăsit competiția încă din faza grupelor, fără să marcheze vreun gol. Statele Unite au șocat Portugalia lui Rui Costa și Luis Figo. Roy Keane a fost, pur și simplu, Roy Keane, plecând furtunos din cantonamentul Irlandei, în timp ce naționala sa avea să trăiască o seară memorabilă împotriva Germaniei.
Coreea de Sud și Turcia au ajuns surprinzător în semifinale, deși parcursul gazdelor asiatice (care au eliminat Spania și Italia) a rămas ulterior sub semnul întrebării, din cauza unor decizii de arbitraj extrem de discutabile și a controverselor asociate acelei ediții.
Totuși, a fost Cupa Mondială a celor trei „R”: Ronaldo, Rivaldo și Ronaldinho, trio-ul care a dus Brazilia spre al cincilea titlu mondial. Anglia a avut și ea un moment rar de satisfacție, când David Beckham și-a luat revanșa mult așteptată în fața Argentinei.
7. Statele Unite 1994
USA ’94 rămâne în memorie pentru penalty-ul ratat de Diana Ross la ceremonia de deschidere și, mai ales, pentru penalty-ul ratat de Roberto Baggio în finală, moment care i-a adus Braziliei trofeul.
A mai fost și Diego Maradona într-o stare imposibil de ignorat, celebrarea lui Bebeto, victoria Irlandei în fața Italiei, România absolut fantastică cu un Hagi magistral și o generație care a scris istorie pentru România, dar și niște porți cu plase spectaculoase. Însă, absența Angliei a luat din strălucirea turneului pentru mulți fani.
6. Rusia 2018
Un turneu cu surprize, multe goluri, o echipă a Angliei chiar simpatică și eficientă, plus o avalanșă de reușite venite din faze fixe.
Campioana mondială Germania a devenit cea mai recentă deținătoare a trofeului eliminată încă din faza grupelor, iar Franța a fost singura dintre marile forțe tradiționale care a ajuns în semifinale. Rusia 2018 a fost mai spectaculoasă decât se anticipa, cu goluri multe și meciuri vii în fazele eliminatorii. Totuși, un minus important rămâne lipsa unui moment, a unei echipe sau a unui jucător cu adevărat iconic. A rămas impresia că Franța a câștigat turneul și pentru că restul marilor puteri s-au pierdut pe drum.
5. Italia 1990
Prin contrast, a fost ultima Cupă Mondială înainte de era Premier League, Champions League modern și noul val al banilor uriași, Italia ’90 va avea mereu o aură nostalgică aparte.
Dar, privit mai atent, turneul este amintit mai mult pentru lucrurile din jurul fotbalului decât pentru fotbalul propriu-zis: „World in Motion”, „Nessun Dorma”, echipamentele superbe, dansul lui Roger Milla, lacrimile lui Gazza și duelul greilor mondiali, Hagi – Maradona.
Se uită adesea că, până la semifinala cu Germania, Anglia a avansat destul de chinuit, fără prea multă fluiditate. Din fericire, avea un atu uriaș, Paul Gascoigne, jucând cu zâmbetul pe buze și cu Ruud Gullit parcă ținut în buzunar. Un turneu idealizat pe bună dreptate? Da. Cea mai bună Cupă Mondială? Nu.
4. Brazilia 2014
O Cupă Mondială solidă, intensă și memorabilă. Faza grupelor din Brazilia a fost remarcabilă, mai ales datorită numărului uriaș de goluri și eliminărilor unor nume grele precum Anglia, Italia și Portugalia.
Din păcate, fazele eliminatorii nu au reușit să păstreze același nivel de energie. Totuși, Brazilia – Germania 1-7 rămâne unul dintre cele mai șocante și, pentru mulți, cele mai incredibile rezultate din istoria fotbalului.
3. Qatar 2022
La fel ca Rusia 2018, turneul din 2022 a depășit așteptările pe teren și a oferit mai multe momente cu adevărat memorabile. Au fost surprizele din faza grupelor, cu Belgia, Germania și Uruguay eliminate devreme, apoi meciuri spectaculoase în fazele eliminatorii, în timp ce Maroc a devenit prima națională africană ajunsă în semifinalele Cupei Mondiale.
Și apoi a fost Lionel Messi. După eșecul Argentinei în meciul de deschidere cu Arabia Saudită, Messi a ridicat echipa de la pământ și a condus-o până la trofeu. Finala cu Franța a fost un episod epic, una dintre cele mai dramatice din istoria competiției.
Qatar 2022 nu poate fi considerată cea mai mare Cupă Mondială din toate timpurile, din cauza controverselor legate de țara gazdă, dar pe teren a oferit suficiente povești puternice pentru a rămâne vie mult timp în memorie.
2. Germania 2006
Încadrată de controverse, Cupa Mondială din 2006 a început cu Italia intrând în turneu pe fundalul scandalului Calciopoli și s-a încheiat cu Zinedine Zidane punând capăt carierei sale prin celebrul cap în piept aplicat lui Marco Materazzi.
Între aceste două momente au fost golul Argentinei după o fază colectivă cu 24 de pase, execuția superbă a lui Joe Cole împotriva Suediei, clipitul celebru al lui Cristiano Ronaldo și semifinala extraordinară dintre Italia și Germania.
Acel meci? Fotbal pur.
1. Franța 1998
Chiar și înainte ca Michel Platini să admită că programul fusese ușor aranjat, Franța ’98 avea deja tot ce îi trebuia pentru a deveni o Cupă Mondială de legendă.
Brazilia dansând samba prin aeroport într-o reclamă Nike, apariția lui Ronaldo și Michael Owen ca superstaruri globale, victorii surprinzătoare pentru Nigeria, Iran și România în faza grupelor, plus o finală învăluită în dramă.
Ultimul act a fost lipsit de un Ronaldo aflat la capacitate maximă, deși tocmai acest lucru a amplificat povestea. Iar triumful Franței pe teren propriu a devenit simbolul unei generații multiculturale care a scris istorie.
