Sporturi
„AM FĂCUT DOAR CEEA CE IUBESC”. Federer, în lacrimi pentru Mirka la intrarea în Hall of Fame: o seară care a emoționat lumea tenisului
Roger Federer a intrat oficial în Hall of Fame-ul tenisului, la Newport, într-o ceremonie în care fostul lider mondial a lăsat trofeele și recordurile în plan secund. A glumit, s-a emoționat și a plâns atunci când a vorbit despre Mirka, femeia care i-a fost alături înainte ca lumea întreagă să-i cunoască numele.
„Locul acesta se numește Hall of Fame, dar faima nu a fost niciodată obiectivul meu. Eu am vrut doar să-mi petrec viața făcând ceva ce iubesc, alături de oameni care iubeau tenisul la fel de mult ca mine”, a spus Federer.
5.000 de bentițe, 7.000 de perechi de șosete și 10.000 de racordări
Elvețianul și-a povestit cariera prin alte cifre decât cele care l-au făcut celebru: 20 de titluri de Grand Slam, 310 săptămâni ca număr 1 mondial și 103 trofee ATP.
„Am purtat peste 5.000 de bentițe, mai multe decât Borg și McEnroe împreună”, a glumit Federer.
A urmat povestea șosetelor: peste 7.000 de perechi, pentru că obișnuia să poarte câte două simultan. „Odată, în primul tur la Wimbledon, eram atât de tensionat încât am purtat chiar trei perechi.”
Și aproximativ 10.000 de racordări ale rachetelor în 25 de ani. Dincolo de cifre, Federer și-a amintit oamenii care i-au construit cariera: Pierre Paganini și antrenorii Peter Carter, Peter Lundgren, Paul Annacone, Tony Roche, Ivan Ljubicic și Severin Lüthi. Un loc special l-a avut Stefan Edberg, idolul copilăriei devenit ulterior antrenorul său.
„Am avut norocul să am alături un erou al copilăriei mele.”
Pentru Federer, tenisul a devenit, după propria expresie, „țesătura vieții mele”.
Nu doar să câștige. Să creeze
Federer a vorbit și despre nevoia sa permanentă de a inventa ceva pe teren, nu doar de a câștiga. De aici au venit loviturile care i-au definit tenisul, inclusiv celebrul SABR, atacul agresiv direct pe retur, dar și reverul cu o singură mână, pe care elvețianul continuă să-l apere într-un tenis modern în care această execuție devine tot mai rară. Dar adevărata emoție a serii abia urma.
Mirka
Chiar soția sa, Mirka, cea care de-a lungul carierei a preferat aproape întotdeauna discreția, a fost cea care l-a prezentat la ceremonia de la Newport. Ea a vorbit despre Roger pe care publicul nu l-a văzut. Și-a amintit de întâlnirea lor la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, când Federer avea încă zero titluri ATP. „Zero”, a accentuat Mirka. Apoi a adăugat: „Privind în urmă, cred că am fost acolo pentru toate cele 103 care au urmat.”
La începuturile carierei, Mirka îl ajuta inclusiv la încălzirea dinaintea meciurilor. Federer și-a amintit și de gluma lui Andy Roddick, după o finală pierdută la Cincinnati: „Nu-mi vine să cred că am pierdut în fața unui tip căruia îi face încălzirea iubita.” Roddick se afla acum în sală.
„Acum vine partea despre Mirka. E un dezastru”
Când i-a venit rândul să vorbească despre soția sa, Federer a înțeles imediat că emoțiile vor fi greu de controlat.
„Doamne… acum vine partea despre Mirka. E un dezastru. Am nevoie de șervețele, de ochelari de soare, de orice ca să mă protejez.”
N-a reușit. Au venit lacrimile.
„Mirka este soția mea. Și acesta este probabil cel mai mare eufemism pe care îl pot folosi, pentru că a fost și antrenoarea mea, partenera mea de antrenament înaintea meciurilor, ancora mea în realitate.”
Și, a glumit Federer, chiar și stilista lui: „Aveam categoric nevoie de asta pe atunci.”
Apoi tonul s-a schimbat. Federer a vorbit despre femeia care i-a fost alături într-o carieră de două decenii și despre mama celor patru copii ai lor.
„Mirka este persoana care m-a învățat să fiu mai concentrat asupra tenisului și să găsesc bucurie în toate celelalte lucruri.”
Iar una dintre ultimele sale fraze a rezumat poate mai bine decât orice trofeu povestea lor: „Ea și cu mine ne ținem de mână și alergăm prin ziduri.”