5 octombrie leagă trei destine din sportul românesc pe care timpul nu ar trebui să le lase în urmă. Mirela Dulgheru împlinește 60 de ani după o carieră în care doar câțiva centimetri au despărțit-o de podiumul olimpic. Maria Pădurariu ajunge la 56 de ani, purtând în palmares un argint olimpic cucerit într-una dintre bărcile care au construit legenda canotajului românesc. Iar de la moartea lui Cătălin Hîldan au trecut 26 de ani. Avea doar 24. Pentru dinamoviști însă, timpul pare să se fi oprit în acea zi.
Mirela Dulgheru. 7,14 metri și acel loc patru care nu spune întreaga poveste
Născută pe 5 octombrie 1966, Mirela Dulgheru împlinește astăzi 60 de ani. A fost una dintre cele mai valoroase săritoare în lungime ale României într-o perioadă în care această probă avea o concurență mondială extraordinară. Cifra care îi definește cel mai bine nivelul este 7,14 metri, recordul personal stabilit în 1992.
În același an a ajuns la Jocurile Olimpice de la Barcelona. A sărit 7,06 metri în finală. O performanță uriașă, dar insuficientă pentru medalie: Mirela Dulgheru a terminat pe locul patru. Bronzul a fost câștigat de Heike Drechsler cu 7,14 m, într-un concurs în care podiumul s-a decis la nivelul marilor performanțe ale epocii. Acel „4” din dreptul numelui său poate părea astăzi doar o poziție într-un clasament. În realitate, înseamnă că o româncă s-a aflat printre cele mai bune patru săritoare în lungime ale lumii într-o finală olimpică. Un an mai târziu, Dulgheru avea să câștige aurul la Universiadă.
Uneori, istoria sportului îi ține minte doar pe cei trei care urcă pe podium. Dar locul patru la Jocurile Olimpice poate ascunde o performanță pe care foarte puțini sportivi o ating într-o viață.
Maria Pădurariu. Argintul unei bărci care a construit o tradiție
Tot pe 5 octombrie, în 1970, se năștea Maria Pădurariu. Astăzi împlinește 56 de ani. Și povestea ei ne întoarce tot la Barcelona 1992. Dacă Mirela Dulgheru pleca de la acele Jocuri fără medalia pe care o atinsese aproape cu mâna, Maria Pădurariu urca pe podium alături de colegele sale din 8+1 feminin.
România a cucerit argintul olimpic, într-o probă care avea să devină în deceniile următoare unul dintre simbolurile canotajului nostru. Pădurariu a concurat la Barcelona și în patru rame fără cârmaci, unde echipajul României a terminat pe locul cinci. Într-o barcă de 8+1 nu există însă un singur star. Există nouă oameni care trebuie să transforme forța individuală într-o mișcare aproape perfect sincronizată. De aceea, când vorbim despre extraordinara tradiție olimpică a canotajului românesc, merită să ne amintim și numele sportivelor care au construit-o înainte ca victoriile să ni se pară aproape firești.
Maria Pădurariu este unul dintre aceste nume.
Cătălin Hîldan. Au trecut 26 de ani. Pentru Dinamo, Căpitanul nu a plecat niciodată
Există însă o dată de 5 octombrie pe care fotbalul românesc nu o poate privi ca pe o simplă filă de calendar. 5 octombrie 2000. În timpul unui meci amical disputat de Dinamo la Oltenița, Cătălin Hîldan s-a prăbușit pe teren. Avea numai 24 de ani. Căpitanul lui Dinamo, campion al României în acel an și internațional român, fusese inclus în lotul pentru EURO 2000. O carieră care abia începea să capete dimensiunea pe care o promitea s-a oprit brutal. Au trecut de atunci 26 de ani. Suficient pentru ca o generație întreagă de suporteri să se nască după moartea lui.
Și totuși, acei tineri îi cunosc numele. Una dintre peluzele stadionului Dinamo îi poartă numele. Chipul său apare pe steaguri și bannere, iar scandarea dedicată „Unicului Căpitan” continuă să coboare din tribună spre teren.
Aici se află, poate, adevărata dimensiune a poveștii lui Hîldan. Nu în numărul de meciuri. Nu în trofeele pe care ar mai fi putut să le câștige. Nici măcar în întrebarea fără răspuns despre cât de mare ar fi putut deveni, ci în faptul că un fotbalist care a murit la 24 de ani continuă, după mai bine de un sfert de secol, să fie cunoscut de suporteri care nu l-au văzut niciodată jucând.
Mirela Dulgheru a rămas la câțiva centimetri de o medalie olimpică. Maria Pădurariu a urcat pe podium într-o barcă devenită simbol al sportului românesc. Cătălin Hîldan n-a mai avut timpul necesar pentru a afla până unde îl putea duce cariera.
Trei povești diferite și aceeași lecție, clasamentele consemnează rezultatele. Memoria decide ce rămâne. Mai puțină bârfă. Mai multe povești despre sport.
