Sezonul 2025 din Formula 1 este pentru Lewis Hamilton o călătorie a contrastelor. Legendarul britanic, aflat la primul său an în roșu Ferrari, trăiește probabil una dintre cele mai grele adaptări din carieră: 14 curse fără podium, în timp ce coechipierul său Charles Leclerc adună deja cinci clasări în top 3 și un pole la Hungaroring.
Dacă la Montreal părea să-și regăsească ritmul, depășindu-l pe Leclerc de trei ori la calificări în patru weekenduri, prăbușirea a venit brusc: eliminări în Q1 la Spa, tur complet pierdut în Ungaria și zero puncte la final.
În mijlocul acestui carusel, șeful Scuderiei, Frédéric Vasseur, a oferit un verdict tăios, într-un interviu pentru Auto Motor und Sport:
„Lewis uneori exagerează problemele pe care le vede la mașină. Nu sunt uriașe, dar el le transformă în catastrofe. O diferență de o zecime poate părea nimic, dar în calificări face distincția între Q2 și Q3. Atunci, tot staff-ul sare să repare ceva ce nu e, de fapt, o tragedie.”
Vasseur a explicat și modul în care Hamilton gestionează presiunea: prea autocritic, prea dur atât cu monopostul, cât și cu el însuși.
„Lewis e foarte extrem în reacții. La interviuri se vede partea dramatică: se acuză pe sine, acuză mașina, dă impresia că totul e pierdut. Dar în briefinguri e deja calm. Asta e natura lui: cere enorm de la toată lumea, dar și de la sine.”
Caz emblematic: la Budapesta, după ce a fost depășit și lăsat în afara punctelor, Hamilton s-a autointitulat „inutil” și a sugerat chiar că Ferrari ar trebui să ia în calcul un alt pilot. Vasseur însă a contracarat:
„În realitate, în Q2 era la doar o zecime de Leclerc, care a luat pole. Deci nu e nicio tragedie. Problema e mesajul pe care îl transmite public, care poate destabiliza.”
În ciuda tensiunilor, Vasseur nu pare îngrijorat:
„Am mai avut piloți ca el. Nico Hülkenberg era la fel în Formula 3: cerea enorm de la echipă, dar venea primul la fabrică dimineața. Știu să gestionez astfel de caractere.”
Astfel, sezonul lui Hamilton la Ferrari devine o poveste cu două fețe: un monopost dificil de stăpânit, un pilot care își cere imposibilul și un team principal care încearcă să țină echilibrul între realitate și dramatism. Spectacolul, însă, e garantat – iar presiunea la Maranello nu a fost niciodată un teren pentru suflete fragile.
