Sporturi
Sorana Cîrstea, dincolo de cecuri și calcule: un US Open de valoare și cea mai bună poziție a carierei
Sorana Cîrstea a încheiat ultimul Grand Slam al carierei în optimile de finală de la US Open, după 3-6, 4-6 cu Jessica Pegula. Pentru unii, prima întrebare a fost cât a câștigat. Pentru noi, discuția este mai simplă și, poate, ceva mai aproape de esența sportului: cât de bine a jucat, cât de sus a ajuns și ce lasă în urmă.
În vremurile noastre, performanța are uneori nevoie de convertor valutar ca să fie considerată importantă. Dacă există un cec, există și titlu. Dacă există o sumă mare, parcă și mingea a fost lovită mai convingător. Din fericire, tenisul încă se joacă în game-uri, seturi, puncte și momente de presiune, nu în extrase de cont. Iar aici, Sorana Cîrstea are suficient de spus.
La 36 de ani, românca a ajuns între cele mai bune 16 jucătoare ale unui Grand Slam extrem de solicitant și a făcut-o la ultima sa apariție într-un turneu major. Nu a fost un parcurs decorativ și nici o aventură prelungită de circumstanțe. A fost tenis solid, matur și competitiv.
În optimile de finală, Jessica Pegula, favorita numărul 3, a fost mai constantă și mai eficientă în momentele-cheie. Sorana a pierdut cu 3-6, 4-6, dar a avut reacție, a recuperat break-uri, a salvat mingi dificile și a refuzat să lase meciul să curgă liniar spre adversară. Asta contează.
Un salt care spune mai mult decât pare
Parcursul de la New York îi aduce Soranei și un câștig sportiv important în clasamentul WTA. Cu punctele adunate la US Open, românca ajunge în zona locului 15 în clasamentul live, cea mai bună poziție a carierei sale la acest moment. Există încă posibilitatea ca ierarhia să se modifice în funcție de rezultatele Ivăi Jovic și ale lui Naomi Osaka, dar reperul rămâne impresionant.
Pentru o jucătoare aflată la final de carieră, să își împingă cea mai bună clasare atât de sus spune enorm despre constanță, profesionalism și capacitatea de a rămâne competitivă într-un circuit care nu iartă nimic. Sorana nu pleacă de la New York doar cu amintirea unei optimi de finală. Pleacă după un turneu în care a demonstrat că încă poate juca la nivel înalt, că încă poate pune probleme adversarelor de top și că finalul de carieră nu trebuie confundat cu o retragere lentă din scenă.