Povestea lui Leão la Milan

Cei șapte ani petrecuți de Rafael Leão la AC Milan sunt deja istorie. Și parcă e greu de acceptat.

Leão în tricoul rossonero devenise parte din peisajul firesc al Serie A. A existat chiar o perioadă, scurtă dar intensă, în care Rafa putea fi considerat imaginea campionatului italian. Mai ales după Scudetto-ul cucerit în 2022, când a dominat prin naturalețe, fără încrâncenare, folosindu-și forța atletică devastatoare și acel zâmbet care parcă devenea și mai larg atunci când se apropia de poartă.

Primăvara lui 2022, derby-ul din septembrie 2023 și, poate mai presus de toate, returul sfertului de finală din Champions League cu Napoli, din 2023, vor rămâne printre imaginile definitorii ale aventurii sale la Milan. Sunt momentele pe care suporterii rossoneri nu le vor uita. Dar povestea n-a fost alcătuită doar din astfel de seri.

A existat episodul de la cooling break. Au existat fluierăturile de pe San Siro. Au existat acele jumătăți de oră în care Leão părea că se plimbă pe banda stângă, departe de joc și parcă departe chiar de propria echipă. Nimic din toate acestea nu poate fi șters. Dar astăzi, măcar pentru câteva ore, poate că suporterii Milanului nu se vor gândi la ele.

Rafael Leão pleacă de la Milan.

Și acesta este, înainte de orice analiză, momentul tristeții. Tristețea după un fotbalist care a oferit enorm, dar care a lăsat permanent senzația că putea oferi și mai mult. După un talent capabil să transforme singur un meci, dar care n-a reușit întotdeauna să transforme acele sclipiri într-o dominație constantă.

Poate tocmai aici se află esența celor șapte ani ai lui Rafa în rossonero. În ceea ce a fost. Dar, mai ales, în ceea ce ar fi putut să fie. Au existat câteva luni în care Leão părea pregătit să devină tot ceea ce Milan sperase. Au fost suficiente pentru a-l iubi, pentru a-l admira și, acum, la despărțire, pentru a lăsa în urmă acel sentiment atât de greu de alungat în fotbal: regretul.