România – Bosnia 2-4 l-a făcut pe Gheorghe Hagi să pună aproape totul sub semnul întrebării: planul pentru cele două meciuri, capacitatea jucătorilor de a susține intensitatea fotbalului european și, mai ales, direcția în care merge fotbalul românesc. Selecționerul și-a asumat fără ocolișuri eșecul, a explicat că Dennis Man este accidentat și a mărturisit unul dintre regretele serii: faptul că nu i-a oferit poarta lui Otto Hindrich.
Hagi n-a încercat să îndulcească un 2-4 care doare. A recunoscut superioritatea Bosniei și a început analiza cu el însuși: „Eu sunt principalul vinovat. Eu am planificat aceste două meciuri.” Ideea fusese să folosească două formule proaspete, capabile să susțină ritmul și intensitatea fotbalului european. Planul nu a funcționat, iar selecționerul a spus direct: „Trebuie să fac mea culpa”.
Dintr-o seară cu puține lucruri pozitive, Hagi l-a scos în evidență pe Andrei Coubiș, despre care crede că va deveni un jucător important pentru națională, și l-a amintit pe tânărul David Matei. În rest, verdictul a fost sever: „Începând cu mine, am rămas puțin în urmă”.
„Dacă puteam să schimb zece, schimbam zece”
Una dintre cele mai puternice declarații ale serii a venit atunci când Hagi a vorbit despre ceea ce a văzut pe teren: „Nu puteam să schimb 10, că o făceam la pauză. Ai numai 5 schimbări.” Dincolo de formularea dură, aici apare problema asupra căreia selecționerul vrea să reflecteze, cât de pregătiți sunt jucătorii români să repete, la câteva zile distanță, intensitatea cerută de fotbalul european?
Este o întrebare care nu se oprește la Mogoșoaia. Naționala primește jucătorii formați și pregătiți de cluburi, iar dacă ritmul campionatului intern nu îi obligă permanent să evolueze la o asemenea intensitate, diferența se vede atunci când nivelul internațional ridică viteza jocului. Hagi n-a aruncat însă responsabilitatea asupra altora: „N-am trecut examenul, nici eu, nici ei.” Jucătorilor le cere să se uite în oglindă, iar el spune că va face exact același lucru.
Regretul lui Hagi: Otto Hindrich
Printre multele decizii asupra cărora selecționerul vrea să reflecteze există și una pe care a numit-o explicit: Otto Hindrich.
„Îmi pare rău că nu l-am băgat pe Otto Hindrich în poartă, merita, a apărat foarte bine cu Țara Galilor.” Hagi a recunoscut că vor exista jucători nemulțumiți pentru că nu au primit minute și și-a cerut scuze pentru alegerile făcute. În cazul lui Dennis Man, situația a fost diferită. Selecționerul a explicat că internaționalul român are probleme medicale, s-a antrenat „la jumătate din capacitate” și există inclusiv incertitudini privind disponibilitatea sa pentru următorul meci.
De la 2-4 cu Bosnia la întrebarea despre fotbalul românesc
Bosnia i-a oferit lui Hagi și termenul de comparație. Selecționerul a văzut o echipă cu relații de joc, spirit colectiv, agresivitate și fotbaliști care „muncesc în teren toți”. O formație care a progresat și care acum știe ce vrea să joace. De aici a pornit și întrebarea cea mai incomodă a conferinței: „Cât am progresat noi după anul 1990?”
Hagi nu mai vorbește doar despre schimbarea unui fundaș sau a unui sistem. Cere un drum și un proiect național în care sportul și formarea copiilor să devină priorități. „E România la mijloc”, a repetat selecționerul, insistând că obiectivul trebuie să depășească numele celui aflat temporar pe banca naționalei.
De aceea, poate cea mai apăsată propoziție a serii n-a fost despre demisie: „Cu mine, fără mine, trebuie să ajungem departe.” Întrebat direct dacă se gândește să plece, Hagi n-a anunțat o asemenea decizie. A cerut o noapte pentru analiză: „Nu e de renunțat… să nu speculăm”.
România pleacă spre următorul meci cu două înfrângeri și cu mult mai multe întrebări decât avea înaintea acestei acțiuni. Hagi și-a asumat partea lui. Acum trebuie să găsească și răspunsurile.
Pentru că selecționerul poate schimba cinci jucători într-un meci și aproape toată echipa de la o partidă la alta. Ceea ce nu poate schimba într-o singură noapte este fotbalul românesc. Iar despre asta, după 2-4 cu Bosnia, Hagi spune că trebuie începută discuția cu adevărat.
