Ricky Hatton, unul dintre cei mai iubiți boxeri britanici ai ultimelor decenii, a murit la 46 de ani. Fostul campion mondial la două categorii a fost găsit duminică dimineață în locuința sa din Hyde, Greater Manchester. Poliția a confirmat că decesul nu este tratat ca suspect, iar procedurile standard sunt în curs. Vestea a fost confirmată de forurile din box și de presa britanică și internațională.
Pentru o generație întreagă, Hatton a fost mai mult decât un campion: a fost „Hitman”, băiatul din Manchester care a purtat cu el mii de fani peste Atlantic, a cântat „Blue Moon” în vestiare și a luptat cu aceeași dăruire cu care trăia. Palmaresul lui — 45 de victorii în 48 de meciuri profesionale, titluri la superușoară și welter, rămâne legat de noaptea din 2005, când l-a învins pe Kostya Tszyu la Manchester, una dintre marile seri ale boxului britanic. Mai târziu au venit superlativele și limitele: meciurile-uriașe cu Floyd Mayweather Jr. (2007) și Manny Pacquiao (2009).
În ultimele luni, Hatton își anunțase o revenire demonstrativă într-un eveniment programat în decembrie, la Dubai, un epilog scenic pentru un om obișnuit cu luminile mari, dar și cu respirația mulțimii. Planurile acelea se opresc acum în dreptul unei dimineți cenușii în Tameside.
Moștenirea lui nu e doar în centuri și bătăi de gong. Hatton a vorbit deschis despre depresie și dependențe, despre greutatea tăcută care apasă campionii după ce se sting reflectoarele. Tocmai sinceritatea aceasta, rară și curajoasă, l-a adus și mai aproape de publicul lui: același public care, duminică, a depus flori la gardul casei din Hyde și a umplut rețelele cu amintiri și mulțumiri. Omagiile au venit rapid din ring și din afara lui, de la foști rivali și prieteni, până la clubul lui iubit, Manchester City.
Ricky Hatton rămâne, în esență, povestea clasică britanică a unui luptător de oameni: feroce în ring, cald și autoironic în afara lui; un profesionist care a umplut săli, dar a știut și să riște pentru a fi acolo, în centrul nopților care contează. Un campion în cifre, dar mai ales în felul în care a purtat culorile orașului său.
Familia și autoritățile cer discreție până la anunțuri ulterioare. Până atunci, rămân imaginile: drumul spre ring sub corzile cântecelor din Manchester, corpul înclinat înainte pe atac, și brațul ridicat — nu doar pentru victorie, ci pentru oamenii care l-au iubit. Odihnește-te în pace, Hitman.
