După Florin Prunea, acum se aprinde și Ciprian Marica. Fostul atacant al naționalei a intervenit aseară, în direct la Digi Sport, iar discursul său a depășit rapid analiza celor trei înfrângeri consecutive ale României din Nations League. Marica a vorbit despre selecționerii care au plecat, despre valoarea reală a fotbalului românesc și despre necesitatea unei reevaluări profunde. Iar întrebarea devine tot mai greu de evitat: dacă antrenorii se schimbă, generațiile se schimbă, obiectivele se schimbă, dar România ajunge mereu în același punct, cât din responsabilitate mai poate fi pusă exclusiv pe selecționer și cât trebuie să ajungă, în sfârșit, la Federația Română de Fotbal?
La numai câteva zile după discursul extrem de dur al lui Florin Prunea despre starea fotbalului românesc, Ciprian Marica pune și el degetul pe o rană care nu mai poate fi acoperită doar prin schimbarea omului de pe bancă. Fostul internațional a remarcat un fenomen care spune multe despre ultimii ani ai naționalei: selecționerii vin cu speranțe și proiecte, dar, mai devreme sau mai târziu, aleg să plece.
„Cam toți selecționerii care au fost, sub o formă sau alta, au fugit. Edi Iordănescu preferă să stea șomer de un an și ceva. Contra avea barajul, a plecat, a fugit. Rădoi la fel, a plecat mâncând pământul”, a declarat Marica la Digi Sport. Formularea este dură. Dar dincolo de ea există o întrebare mult mai importantă decât polemica în jurul unui nume.
De ce ajung atât de mulți să plece?
România a încercat aproape toate variantele. Răzvan Lucescu, Victor Pițurcă, Anghel Iordănescu, Christoph Daum, Cosmin Contra, Mirel Rădoi, Edi Iordănescu, Mircea Lucescu și acum Gheorghe Hagi.
Antrenori diferiți. Filosofii diferite. Generații diferite. Problemele reapar însă cu o regularitate care ar trebui să mute discuția dincolo de banca tehnică.
„E o chestiune și de strategie. Trebuie să ne reevaluăm, să ne evaluăm corect. Să fim corecți unii cu alții. Că tot așa o să schimbăm selecționeri, schimbăm loturi, schimbăm generații, obiective…”, spune Marica.
Aici este, poate, esența intervenției sale. Un selecționer poate greși convocările. Poate alege prost primul „11”. Poate construi greșit un meci și trebuie să răspundă pentru rezultate. Dar un selecționer nu poate reconstrui singur fotbalul românesc. Nu poate ridica nivelul Ligii 2 și Ligii 3, nu poate produce singur jucători pentru prima reprezentativă, nu poate administra academiile și nu poate crea peste noapte competiția de care tinerii au nevoie pentru a crește.
Acestea sunt probleme de sistem. Iar aici Federației Române de Fotbal îi revine o parte majoră din responsabilitate. Nu pentru fiecare gol primit de România și nici pentru fiecare greșeală individuală. Dar FRF conduce fotbalul românesc, stabilește strategii, organizează competiții și are responsabilități în dezvoltarea jocului. Când aceleași probleme supraviețuiesc mai multor generații și mai multor selecționeri, instituția nu poate rămâne spectatorul care schimbă periodic antrenorul și pornește un nou „proiect”.
Hagi nu poate repara singur ceea ce s-a stricat în ani
Marica speră ca Gheorghe Hagi să reziste presiunii și să manifeste aceeași încăpățânare care i-a definit proiectul construit la Constanța.
„Gică Hagi e un om încăpățânat. A reușit la Constanța pentru că a fost încăpățânat. N-a ascultat în stânga și în dreapta, a mers înainte cu ceea ce a știut el și a reușit. M-aș bucura să fie și de această dată cazul.”
Dar nici Hagi nu trebuie transformat într-un magician căruia îi cerem să rezolve în câteva luni probleme acumulate în ani. Dacă fotbalul care alimentează echipa națională nu produce suficientă valoare și suficientă concurență, niciun selecționer nu poate inventa permanent ceea ce nu există. Marica amintește inclusiv experiența regretatului Mircea Lucescu.
„La început toți suntem euforici, credem că putem, iar după aceea ne dăm seama că, de fapt, valoarea noastră nu este asta.”
Și poate tocmai această propoziție ar trebui să oblige fotbalul românesc la cea mai incomodă analiză.
După Prunea și Marica, întrebările nu mai pot fi ignorate
Florin Prunea a cerut o analiză a întregului fotbal românesc, nu doar a echipei naționale. Acum Ciprian Marica vorbește despre selecționeri care au plecat și despre necesitatea unei reevaluări. Sunt două discursuri diferite, două personalități diferite, dar există un punct în care mesajele lor se întâlnesc, iar problema nu mai poate fi redusă la numele selecționerului.
Hagi trebuie să răspundă pentru alegerile sale. Jucătorii trebuie să răspundă pentru ceea ce fac în tricoul României. Dar și Federația trebuie să răspundă pentru direcția fotbalului pe care îl administrează. Pentru că România a schimbat selecționeri. A schimbat generații. A schimbat discursuri și obiective. A sperat cu Rădoi. A reconstruit cu Edi Iordănescu. A apelat la experiența lui Mircea Lucescu. Acum și-a pus speranța în Gheorghe Hagi.
Numele de pe bancă s-au schimbat. Sistemul a rămas. Iar după trei înfrângeri consecutive și după vocile tot mai apăsate ale unor foști internaționali precum Florin Prunea și Ciprian Marica, poate că întrebarea nu mai trebuie să fie doar „cine pleacă?”.
Poate că fotbalul românesc trebuie să înceapă, în sfârșit, cu întrebarea mult mai grea: „Cine răspunde pentru faptul că am ajuns aici?”
Pingback: Revoltă împotriva lui Burleanu! Galeriile îngroapă rivalitățile și pregătesc infernul pe Arena Națională: „BURLEANU, PLEACĂ!” – Sportpulse.ro