Într-o nouă ediție a Clásico de Avellaneda, acel duel pe care Argentina îl trăiește ca pe unul dintre cele mai încinse și mai pasionale din fotbalul sud-american, imediat sub febra uriașă a Superclásico-ului Boca – River, Independiente a învins-o pe Racing Club cu 1-0 pe stadionul Libertadores de América, în etapa a 13-a din Torneo Apertura.
A fost o noapte grea, nervoasă, sufocantă, exact așa cum trebuie să fie un derby în Avellaneda. Un meci în care s-a jucat cu dinții strânși, cu orgoliul pe masă și cu presiunea apăsând peste fiecare duel, peste fiecare atingere și peste fiecare minge aruncată în careu.
Cele două echipe au ajuns în acest clasic din realități complet diferite. Independiente venea după două înfrângeri consecutive, ieșise din zona confortului și îl împinsese pe Gustavo Quinteros sub o presiune tot mai puternică. De partea cealaltă, Racing ajungea cu o serie de nouă meciuri fără înfrângere și cu sentimentul că poate da lovitura perfectă într-un stadion ostil.
Totuși, nici Gustavo Costas nu a intrat în derby cu toate armele la dispoziție. Tehnicianul lui Racing nu s-a putut baza la capacitate maximă pe Matko Miljevic, fotbalist care în zilele dinaintea meciului a fost victima unei tentative violente de jaf în Puerto Madero, incident în urma căruia a suferit traumatisme, escoriații și o plagă tăiată-contuză, potrivit informațiilor apărute în media argentiniană și în comunicarea clubului. Iar dacă cineva mai avea nevoie de o dovadă despre cât de adâncă este rivalitatea dintre aceste două cluburi, ea există și dincolo de cele 90 de minute. În Racing, numele lui Marcos Rojo este evitat până la detaliu, iar fundașul campion mondial cu Argentina apare drept „Marcos” în comunicarea clubului și „Marcos R.” inclusiv pe dorsal, tocmai pentru a nu rosti în plin un nume care, prin traducere și simbol, trimite direct la marele rival, Independiente, „Rojo”.
Startul partidei a fost mai degrabă tensionat decât spectaculos. Gazdele au încercat să apese prin intensitate și agresivitate, mai mult cu sufletul decât cu limpezime tactică, iar meciul a alunecat rapid într-o zonă fragmentată, plină de întreruperi, faulturi și nerv.
În acel context, Racing a fost prima care a lovit periculos. Profitând de o neatenție serioasă din defensiva lui Independiente, oaspeții au ajuns aproape de gol prin Solari, apărut surprinzător la finalizare, însă mingea a trecut puțin pe lângă bară.
De cealaltă parte, Independiente a suferit în construcție. Linia de mijloc nu a reușit să lege jocul pentru Montiel și Avalos, iar paraguayanul a fost aproape să-și marcheze în propria poartă după un corner periculos executat de Baltasar Rodríguez. Fiecare fază fixă devenea o luptă în toată regula, cu împingeri, tricouri trase și dueluri împinse până la limită, într-o atmosferă de derby pur, în care arbitrul a lăsat mult jocul să curgă.
După jumătatea primei reprize, Independiente a dat semne de viață printr-un șut de stângul al lui Montiel, însă replica lui Racing a fost mult mai amenințătoare. Fernández a livrat o pasă excelentă pentru Conechny, care a finalizat slab, dar faza nu s-a încheiat acolo. Mingea l-a lovit în mână pe Sebastián Valdez, iar după intervenția VAR s-a dictat penalty.
Moment uriaș. Stadionul a înghețat pentru o clipă. Maravilla Martínez a luat mingea, dar a executat slab, cu o tentativă imprecisă de scăriță, iar balonul s-a dus peste transversală. A fost genul de ratare care schimbă aerul unui derby. În tribună s-au amestecat furia, ușurarea, ironiile și explozia emoțională tipică marilor clasice. Tensiunea a crescut atât de mult încât jocul a fost întrerupt pentru câteva minute după ce unii suporteri ai gazdelor au deteriorat un panou al băncii de rezerve a lui Racing.
La pauză, meciul era încă deschis, dar în repriza a doua s-a jucat cu totul altă energie. Independiente s-a trezit și a început să creadă. Marcone l-a obligat pe Cambeses la prima intervenție importantă, dar Racing a răspuns imediat. Maravilla nu a reușit să împingă mingea în poartă de la mică distanță, apoi o centrare a lui Solari a tăiat periculos careul și a semănat panică în defensiva roșie. În doar un sfert de oră din repriza secundă se jucase mai intens decât în toată prima parte.
Golul plutea în aer, iar cel care a simțit momentul a fost Avalos. Paraguayanul a primit de la Montiel și a împins mingea în poartă pentru 1-0, declanșând nebunia totală în Libertadores de América. A fost o explozie de zgomot, eliberare și furie fericită. Genul de gol care nu aduce doar trei puncte, ci reaprinde un stadion întreg și redă oxigen unei echipe care părea sufocată.
Racing a plătit scump ocaziile irosite, iar Independiente a înțeles exact ce înseamnă un asemenea meci în care să suferi, să reziști și să lovești la momentul potrivit.
Finalul a aparținut gazdelor și unei atmosfere imposibil de imitat în altă parte. Pentru că Independiente – Racing nu este doar un derby. Este rană istorică, orgoliu de cartier, memorie, familie, insultă, pasiune și identitate. Este, după Boca – River, poate cel mai fierbinte clasic pe care îl poate oferi fotbalul argentinian, iar de această dată, Avellaneda a fost roșie. Complet roșie.
