Etapa a patra din Torneo Clausura a oferit două imagini complet diferite ale marilor rivale din Buenos Aires: Boca a arătat energie, curaj și progres în 1-1 cu Vélez, în timp ce River a pierdut 0-1 la Tigre și a ajuns la patru meciuri consecutive fără victorie și fără gol marcat
Fotbalul argentinian și-a pus din nou marile nume sub reflector, iar seara a oferit două povești aproape opuse.
Boca Juniors a remizat 1-1 cu Vélez într-un meci intens, deschis și viu, în care formația xeneize a lăsat impresia că începe să-și găsească identitatea și ritmul.
River Plate, în schimb, a mai făcut un pas înapoi. „Millonarii” au pierdut cu 0-1 pe terenul lui Tigre, într-o partidă ternă, lipsită de idei și de reacție, iar seria negativă începe să capete proporții îngrijorătoare. Patru meciuri fără victorie. Patru meciuri fără gol marcat. Două cluburi uriașe, două direcții complet diferite.
Boca a vrut victoria, Vélez a rezistat
Partida dintre Boca și Vélez, disputată pe stadionul Tomás A. Ducó, a avut încă de la început ritm și promisiunea unui spectacol adevărat. Pe cele două bănci s-au aflat două simboluri ale marii perioade Boca de la începutul anilor 2000: Rodolfo Arruabarrena și Guillermo Barros Schelotto.
Pe teren însă, nostalgia a fost repede înlocuită de intensitate. Boca a început mai bine și a arătat un fotbal curajos, construit pe un mijloc solid și pe libertatea ofensivă a tinerilor din linia de atac. Primele minute au aparținut clar xeneizilor. Mingea a circulat rapid, combinațiile au apărut firesc, iar Delgado a fost foarte aproape să deschidă scorul, trimițând în bară după o acțiune excelent construită.
Vélez a răspuns prin disciplină și prin încercarea de a bloca motorul de construcție al lui Boca. Presiunea asupra lui Paredes a fost permanentă, iar oaspeții au încercat să profite de fiecare greșeală de poziționare. Au și reușit.
Valdés a lovit prima
Prima ocazie serioasă a lui Vélez a adus și golul. O lovitură liberă obținută la marginea careului a găsit o barieră xeneize prost organizată, cu doar doi oameni. Diego Valdés a profitat fără ezitare și a trimis impecabil, fără șanse pentru portar. 0-1. Pentru Boca, a fost o lovitură grea, mai ales după un început de meci în care controlase aproape totul.
Vélez putea chiar să dubleze avantajul după o succesiune de erori, însă intervenția de pe linia porții a salvat formația gazdă. Boca a avut însă meritul de a nu se prăbuși. Din contră. A continuat să atace.
Ascacíbar, din nou decisiv
Egalarea a venit după una dintre cele mai frumoase faze ale meciului. Flores a pătruns spectaculos, Merentiel i-a întors mingea cu călcâiul, iar șutul tânărului jucător a fost respins. Ascacíbar a fost însă exact unde trebuia. 1-1. Pentru mijlocaș, a fost al treilea gol în actuala perioadă petrecută sub comanda lui Arruabarrena. Golul a schimbat complet energia partidei. Boca a terminat mai bine prima repriză și a continuat să preseze după pauză. Ocaziile au venit una după alta, iar portarul lui Vélez a avut intervenții decisive.
Finalul a fost aproape un asediu. Boca a împins, a alergat, a riscat și a căutat victoria până în ultimele minute. Vélez a rezistat. Scor final: 1-1. Un punct pentru fiecare, dar impresii foarte diferite.
Boca nu a câștigat, însă a arătat că se află pe o curbă ascendentă. Joacă mai repede. Are mai mult curaj. Și, poate cel mai important, începe din nou să transmită publicului senzația că poate construi ceva.
River, fără busolă
La Victoria, povestea a fost complet diferită. River a pierdut cu 0-1 pe terenul lui Tigre și a ajuns la patru partide consecutive fără victorie și fără gol marcat. Problema nu este doar rezultatul. Este imaginea. River pare o echipă fără direcție. Fără ritm. Fără relații clare între compartimente. Fără ideea aceea simplă care să spună: „Așa vrem să jucăm”.
Partida a început și cu un moment nefericit. Pity Martínez, unul dintre oamenii care puteau aduce creativitate și imprevizibilitate, a rezistat doar câteva minute pe teren înainte de a ieși accidentat. De acolo, jocul lui River a devenit și mai plat.
Multă posesie, foarte puțină construcție
În ciuda numelor importante din teren, formația lui Coudet nu a reușit să construiască aproape nimic coerent. Triunghiurile nu apăreau. Combinațiile se rupeau repede. Jucătorii păreau izolați. Tigre, în schimb, și-a păstrat liniile compacte și a așteptat.
Gazdele nu au avut nevoie de un fotbal spectaculos. Au avut nevoie doar de organizare. River a avut câteva încercări, inclusiv o lovitură de cap respinsă excelent, dar pericolul real a fost rar. Oaspeții au cerut penalty la o intervenție asupra lui Correa în apropierea careului, însă arbitrul a lăsat jocul să continue.
După pauză, monotonia a continuat. River încerca. Tigre se apăra. Dar lipsea tot ceea ce înseamnă accelerare, surpriză și personalitate.
O greșeală, un gol, încă o lovitură
Meciul s-a decis după o eroare care a fost imediat pedepsită. Ignacio Russo a profitat și a finalizat superb, marcând golul care a împins-o pe River și mai adânc în criză. 1-0. Iar reacția „Millionarilor” a fost aproape inexistentă. Nu a existat acel forcing disperat. Nu a existat sentimentul că River poate schimba meciul dintr-o singură acțiune. A existat doar încă o partidă în care una dintre cele mai mari echipe ale Argentinei a părut lipsită de răspunsuri.
Două mari rivale, două stări complet diferite
Boca și River nu au câștigat în această etapă. Dar aici se termină asemănările. Boca a remizat și a plecat de pe teren cu sentimentul că putea obține mai mult. River a pierdut și a plecat cu impresia că nu știa exact cum ar fi putut obține mai mult. Boca începe să crească. River începe să îngrijoreze. Xeneize construiește. Millonarii caută încă fundația.
Iar într-un campionat argentinian în care răbdarea este puțină și presiunea uriașă, diferența dintre cele două stări poate deveni foarte repede diferența dintre un sezon care prinde viață și unul care începe să se destrame.
