Unele despărțiri se anunță cu conferințe, mulțumiri și fotografii atent alese. Altele apar aproape sec, într-o dimineață, și abia după aceea începi să măsori golul pe care îl lasă. La Inter, acesta este cazul lui Piero Ausilio. Directorul sportiv care a traversat aproape trei decenii de istorie nerazzurra și care a participat direct la alegerea lui Cristian Chivu pentru banca tehnică se pregătește să încheie unul dintre cele mai lungi capitole executive din fotbalul italian.
Nu a plecat niciun atacant. Nu s-a vândut vreun titular în ultima oră de mercato și nici nu s-a ratat vreun transfer cu avionul deja pornit spre Milano. Și totuși, pentru Inter, cea mai importantă mișcare de la închiderea pieței s-ar putea să nu fie una dintre cele care se văd pe teren.
Piero Ausilio pleacă după 28 de ani.
Informația a fost publicată de Ivan Zazzaroni, directorul Corriere dello Sport, care susține că oficialul îi comunicase deja clubului intenția de a nu-și prelungi contractul. Inter, potrivit aceleiași surse, nu ar fi făcut un efort real pentru a-i schimba hotărârea. Mai mult, propunerea clubului ar fi fost limitată la încă un singur an de contract, detaliu interpretat de Zazzaroni aproape ca o invitație elegantă la încheierea poveștii. În fotbal, uneori și durata unei oferte spune mai multe decât valoarea ei.
Omul care a fost acolo înainte ca aproape toți ceilalți să apară
Douăzeci și opt de ani reprezintă aproape o anomalie într-un sport în care răbdarea se măsoară frecvent în etape.
Ausilio a crescut în interiorul clubului, de la sectorul juvenil și funcții administrative până la poziția de director sportiv, pe care o ocupă din 2014. A văzut proprietari venind și plecând, antrenori instalați și demişi, proiecte construite, abandonate și reconstruite.
Nu a fost mereu personajul cel mai vizibil. Probabil nici nu și-a dorit. Într-un club ca Inter, unde camerele găsesc repede antrenorul, președintele sau vedeta echipei, Ausilio a aparținut mai curând acelei categorii de oameni care apar în fotografia oficială abia după ce transferul este făcut.
Dar multe dintre acele fotografii au existat și datorită lui. Zazzaroni îl consideră pe Ausilio unul dintre cei mai valoroși doi directori sportivi ai fotbalului italian, alături de Fabio Paratici, și apreciază că schimbarea i-ar putea face bine personal, chiar dacă pentru Inter pierderea este importantă.
Și aici apare inevitabil numele lui Chivu
Pentru publicul din România, povestea are o semnificație suplimentară. Ausilio nu este doar unul dintre oamenii care au construit Interul ultimului deceniu. Este și unul dintre oficialii care au susținut promovarea lui Cristian Chivu la conducerea primei echipe.
În iunie, chiar Ausilio explica public că alegerea românului nu fusese un pariu individual sau o improvizație de moment. Decizia fusese asumată de întreaga structură de conducere — proprietari, președintele Giuseppe Marotta, Ausilio și Dario Baccin, iar oficialul italian spunea atunci că Inter fusese convinsă de calitățile profesionale și umane ale lui Chivu.
Cu alte cuvinte, atunci când numele românului a fost pus pe masa unei instituții care nu obișnuiește să experimenteze din sentimentalism, Ausilio a fost unul dintre cei care au spus „da”. Iar în fotbalul mare, un asemenea „da” cântărește uneori mai mult decât zece declarații de susținere făcute ulterior.
Finalul nu pare să fi avut nevoie de scandal
Partea surprinzătoare este tocmai lipsa dramatismului. Potrivit Corriere dello Sport, Ausilio și-ar fi exprimat intenția de a nu continua, iar Inter ar fi luat act de decizie. Zazzaroni amintește și informațiile apărute anterior prin specialistul în mercato Nicolò Schira și nu exclude chiar posibilitatea ca raporturile dintre părți să se încheie înainte de ianuarie.
Nu există, cel puțin deocamdată, imaginea clasică a unei rupturi italiene, doar declarații contradictorii, telefoane care nu mai sunt răspunse și prieteni ai prietenilor care explică la televiziuni cine a fost de vină.
Doar un ciclu care pare să fi ajuns la capăt. Poate că tocmai acesta este lucrul cel mai straniu. După 28 de ani, te-ai aștepta la zgomot. Deocamdată este aproape liniște.
Inter va trebui acum să schimbe ceva mai greu decât un jucător
Mercato poate înlocui un fundaș în câteva zile. Un director sportiv cu aproape trei decenii de memorie instituțională este o afacere ceva mai complicată.
Ausilio înseamnă relații construite cu agenți, cluburi și jucători, mecanisme cunoscute pe dinafară, o anumită manieră de a negocia și, poate cel mai greu de transferat, memoria tuturor lucrurilor care au mers și a celor care n-ar trebui repetate.
De aceea plecarea sa nu trebuie exagerată până la ideea că Inter își pierde brusc busola. Clubul are o structură executivă solidă și oameni cu experiență.
Dar nici minimalizată. Când pleacă un om după 28 de ani, nu eliberează pur și simplu un birou. Lasă în urmă o parte din felul în care acel club a învățat să funcționeze.
Pentru Cristian Chivu, schimbarea este cu atât mai interesantă. Antrenorul român rămâne în fața unui proiect sportiv care continuă, dar unul dintre oamenii care au girat venirea lui se pregătește să iasă din scenă.
Nu este neapărat o problemă. Este însă o schimbare de decor. Și există în fotbal momente în care decorul contează aproape la fel de mult ca distribuția. Piero Ausilio a intrat în Inter cu mult înainte ca actuala echipă să existe și pleacă după ce a contribuit inclusiv la instalarea celui care o conduce astăzi de pe bancă.
Douăzeci și opt de ani mai târziu, la Milano nu se termină doar un contract. Se închide o bucată de istorie administrativă a Interului. Iar asemenea plecări nu se măsoară în milioane de euro. Se măsoară, de obicei, abia după ce omul nu mai este acolo.
