AFCON 2025 începe la Rabat cu 24 de echipe, vedete din elita Europei și o prezență românească discretă, dar relevantă
Cupa Africii pe Națiuni 2025 pornește în această seară, în Maroc, cu un meci de deschidere care va umple Rabatul de emoție și culori, Maroc contra Comore. Este o ediție atipică prin poziționare în calendar, începe pe 21 decembrie și se încheie pe 18 ianuarie, o mutare dictată de aglomerarea sezonului internațional și de competițiile FIFA și UEFA.
Marocul găzduiește pentru a doua oară turneul final, după ediția din 1988, iar această revenire vine într-un moment în care țara a investit masiv în infrastructură sportivă și urbană și încearcă să se poziționeze drept unul dintre polii fotbalului continental, cu stadioane mari, orașe pregătite pentru fluxuri de suporteri și un interes uriaș al publicului local.
Nouă stadioane, șase orașe, o competiție care nu iartă
AFCON 2025 se joacă pe nouă arene din șase orașe, de la Casablanca și Marrakech la Rabat și Tanger, într-un format cu 24 de echipe împărțite în șase grupe. Primele două clasate din fiecare grupă, plus cele mai bune patru locuri trei, merg în optimi, acolo unde turneul își schimbă imediat temperatura și fiecare greșeală devine decisivă.
Vedetele sunt aici, iar nivelul e mai sus decât o spune uneori reflexul european
Lista de nume care atrage priviri este serioasă, Mohamed Salah, Achraf Hakimi și o pleiadă de jucători care joacă săptămânal în Champions League sau în campionatele de top. AFCON nu este doar o competiție de identitate și orgoliu, este și o vitrină de elită, în care calitatea individuală și forța colectivă se întâlnesc în meciuri cu intensitate rară.
Aici merită strecurată o observație calmă, fără morală și fără superiorități. Noi, europenii, iar românii în mod special, avem uneori talentul de a privi competițiile de pe alte continente ca pe un fundal îndepărtat. Nu e o vină, e pur și simplu obișnuința de a trăi în ritmul ligilor europene. Totuși, AFCON este un bun prilej să ridicăm privirea și să vedem ce jucători, ce școli tactice și ce energii circulă în afara Europei, pentru că multe dintre numele care vor domina următorii ani se validează tocmai în astfel de turnee.
Maroc, favorită și gazdă, cu presiunea istoriei
Maroc intră în turneu cu ambiții mari și cu presiunea unui public care vrea trofeul pe teren propriu. În plus, fiecare detaliu contează, inclusiv situațiile medicale, presa internațională a urmărit atent inclusiv subiecte precum condiția lui Hakimi înaintea startului.
Firul românesc, de la istorie la prezent
România are două motive elegante să fie atentă la AFCON, chiar și de la distanță. Primul este prezentul, Mario Marinică este selecționerul Zimbabwe și trăiește un turneu de maximă vizibilitate pe banca unei naționale africane, într-o competiție care nu oferă timp de acomodare.
Al doilea este istoria, puțini își amintesc astăzi că singurul trofeu AFCON al Marocului, cel din 1976, a venit cu Virgil Mărdărescu pe bancă. Este un detaliu care leagă discret fotbalul românesc de una dintre cele mai puternice competiții continentale din lume.
Superliga, prezentă prin jucători convocați
Și la nivel de cluburi, pentru publicul din România există un unghi direct. Mai multe echipe din Superligă au jucători convocați la AFCON 2025, un reminder că acest turneu are impact real, de la absențe în campionat până la creșterea de cotă a unor fotbaliști care evoluează la noi.
Difuzarea în România, un gol surprinzător
Partea mai puțin plăcută este că, în România nu există, la acest moment, un deținător TV anunțat pentru drepturile de difuzare ale turneului. În alte piețe europene, CAF a anunțat parteneriate de difuzare, inclusiv în Marea Britanie, semn că interesul există și este tratat ca produs premium.
AFCON 2025 începe într-un decor rar, între sărbători și început de an, cu tribune care nu negociază pasiunea și cu o calitate sportivă care merită urmărită fără prejudecăți. Pentru cine vrea să înțeleagă fotbalul global, Marocul devine, din această seară, un punct de referință.
