Fotbalul este frumos tocmai pentru că refuză să fie logic. Uneori îți oferă 85 de minute de control, curaj și inspirație, apoi îți ia totul în câteva clipe. Senegal a simțit pe propria piele această cruzime, într-o partidă memorabilă cu Belgia, pierdută dramatic, 2-3, după prelungiri.
A fost o seară în care Senegalul a avut culoare, ritm, personalitate și curaj. O echipă vie, intensă, spectaculoasă, care nu a intrat pe teren cu frică în fața numelor mari ale Belgiei. Din contră. Formația lui Pape Thiaw a arătat, timp de aproape tot meciul, ca echipa mai coerentă, mai inspirată și mai conectată la miza momentului.
Belgia, în schimb, a părut mult timp prizoniera propriei reputații. O generație de aur ajunsă parcă la capătul răbdării, apatică, lipsită de idei și salvată, în cele din urmă, nu de un plan strălucit, ci de orgoliu, experiență și câteva momente individuale uriașe.
Rudi Garcia a surprins din nou prin alegerea de a-l lăsa pe bancă pe Romelu Lukaku, cel mai incisiv vârf al Belgiei la acest turneu final. Iar pentru mai bine de 50 de minute, decizia a părut greu de înțeles. Belgia a circulat lent, a atacat previzibil și a părut incapabilă să găsească soluții reale în fața unei echipe senegaleze excelent așezate.
Senegal a lovit primul prin Diarra, apoi a făcut 2-0 prin Ismaïla Sarr, autorul unui gol superb, executat cu o naturalețe care l-a lăsat fără replică pe Thibaut Courtois. Portarul belgian nu a avut ce face la reușitele africanilor, depășit de viteza, curajul și precizia acțiunilor adverse.
În acele momente, Belgia părea ruptă în bucăți. Imaginea conflictului dintre Leandro Trossard și căpitanul Youri Tielemans, înaintea pauzei de hidratare, a spus totul despre starea „diavolilor roșii”: nervi, frustrare și o echipă care nu mai găsea direcția. Cei doi s-au îmbrâncit și au fost despărțiți chiar de Lukaku, omul ținut pe bancă în timp ce Belgia se scufunda.
Apoi, fotbalul și-a schimbat brusc scenariul. În minutul 86, Lukaku a reaprins meciul cu un gol spectaculos, după pasa lui Meunier. A fost momentul care a trezit Belgia din amorțeală și a zdruncinat Senegalul dintr-o siguranță care părea construită solid.
Trei minute mai târziu, în minutul 89, Belgia a egalat prin Tielemans. Assistul? Trossard. Exact omul cu care se certase mai devreme. Dintr-un conflict aproape absurd a ieșit una dintre cele mai incredibile răsturnări de ritm ale acestei Cupe Mondiale.
De la 0-2 la 2-2 în trei minute. De la eliminare aproape sigură la prelungiri. De la haos la speranță. Senegal a avut puterea să reziste și să ducă meciul până aproape de loviturile de departajare. A alergat, a suferit, a încercat să mai găsească o ultimă fărâmă de energie. Dar în prelungiri, drama a devenit totală.
Tielemans a obținut penalty-ul decisiv și tot el și-a asumat execuția. A tras cu sânge rece și a dus Belgia în avantaj, completând o revenire imposibil de imaginat cu doar câteva minute înainte de finalul timpului regulamentar.
Chiar și atunci, Senegal nu a murit. În ultimele secvențe ale partidei, africanii au avut o lovitură liberă de la marginea careului belgian. Era șansa unui nou miracol. Mingea s-a dus însă mult peste poartă, iar visul s-a rupt definitiv.
Așa se scrie uneori fotbalul, cu eroi care plâng, cu favoriți care scapă printre degete și cu echipe care pierd pe tabelă, dar câștigă respectul unei lumi întregi.
Belgia merge mai departe, dar o face cu multe întrebări. Despre joc. Despre reacția întârziată a lui Rudi Garcia. Despre o generație care a arătat din nou că poate fi uriașă individual, dar fragilă colectiv.
Senegal pleacă acasă, însă o face cu fruntea sus. A fost echipa care a dat viață meciului, care a jucat fotbal cu suflet, curaj și demnitate. A fost echipa care a avut calificarea în mână până în minutul 85 și care, într-un final aproape imposibil de acceptat, a fost lovită de frumusețea crudă a acestui sport.
De aceea iubim fotbalul. Pentru că este nebunie pură. Pentru că în câteva minute te transformă din erou în învins, din câștigător în om prăbușit și din spectator relaxat într-un om care simte că are nevoie de trei-patru stenturi.
I love this game, cum se spune în baschet. Dar uneori, fotbalul doare mai tare decât orice alt sport.
