Fie că îl iubești, fie că îl urăști, VAR a schimbat complet fotbalul de top din Anglia.
E clar că nu a oprit discuțiile despre arbitraj, însă a rescris felul în care înțelegem ce înseamnă și ce nu înseamnă henț și ofsaid.
Am clasat cele mai lungi cinci verificări VAR de când tehnologia a fost introdusă în 2019 și de ce a durat fiecare atât de mult, până la limita răbdării.
5) Bournemouth – Burnley (2023, 5 minute)
Jay Rodriguez a fost semnalizat inițial în ofsaid, apoi VAR a spus că e în poziție regulamentară, ca în final verificarea să concluzioneze că, de fapt, era tot în ofsaid.
Asta a însemnat că Burnley a fost privată de un gol de egalare pe final și a pierdut cu 2-1 la Bournemouth în 2023.
E exact ce visam cu toții când eram copii, nu? Să marcăm în „finala” din imaginația noastră, iar golul să fie analizat la microscop până i se găsește un defect. E simptomul unei culturi în care orice decizie trebuie să fie „corectă” cu orice preț, fără să se mai pună întrebarea de ce fotbalul ajunge tratat cu o gravitate aproape sacră.
4) Newcastle – Man City (2026, 5 minute și 30 de secunde)
Victoria lui Manchester City, 2-0 cu Newcastle, în turul semifinalei Cupei Ligii (Carabao Cup), în ianuarie 2026, a fost umbrită de exact opusul a ceea ce înseamnă experiența fanilor.
A fost nevoie de cinci minute și jumătate pentru ca Chris Kavanagh să anuleze golul lui Antoine Semenyo din repriza a doua, pe motiv de ofsaid.
Pentru că Nick Pope și Erling Haaland erau extrem de apropiați, tehnologia semi-automată de ofsaid a eșuat, iar arbitrul VAR, Stuart Atwell, a fost nevoit să revină la metoda veche, cu trasarea liniilor.
„Înțeleg procesul, dar VAR nu a fost introdus pentru așa ceva”, a spus Micah Richards după meci.
„Asta e anti-gol, iar ei au zis că nu vor face asta, că nu vor re-arbitra meciul.
Pentru mine, aici se re-arbitrează. Amândoi se luptă. Poate e corect, dar nu cred că ar trebui să anulăm goluri pentru așa ceva. De ce să dureze cinci minute?”
3) West Ham – Aston Villa (2024, 5 minute și 37 de secunde)
West Ham a crezut că a „furat” un gol decisiv pe final împotriva lui Aston Villa, în martie 2024. Fals.
Arbitrul Jarred Gillett și VAR-ul Tony Harrington au petrecut peste cinci minute încercând să stabilească dacă un gol „murdar”, semnat de Konstantinos Mavropanos, a atins brațul lui Tomas Soucek pe traiectorie.
Reluările păreau neconcludente, un stâlp obtura perspectiva asupra unei mări de brațe și picioare pe linia porții. În cele din urmă, golul a fost anulat, unul dintre cele trei reușite ale „ciocănarilor” invalidate în acea partidă, lăsându-l pe David Moyes cu expresia aceea clasică, de privire pierdută în gol.
2) West Ham – Nottingham Forest (2025, 6 minute și 14 secunde)
Nikola Milenkovic a dublat avantajul lui Forest la West Ham, în mai 2025, însă numai după ce VAR a investigat golul mai bine de șase minute.
Din nou, aglomerația din careu a expus limitele tehnologiei semi-automate de ofsaid și a fost nevoie de trasarea liniilor. Întrebarea rămâne: de ce nu s-a anticipat asta în perioada de consultare și testare?
1) Bournemouth – Wolves (2025, 8 minute)
Testarea ofsaidului semi-automat în FA Cup, în optimile de finală din sezonul trecut, a produs scene aproape absurde la Bournemouth și o întârziere VAR de opt minute.
Tehnologia a analizat o fază în care Dean Huijsen și Milos Kerkez au încercat să împingă mingea în poartă, însă a durat cât să-ți pregătești o pizza congelată ca să se stabilească verdictul.
Ambele galerii au scandat „nu mai e fotbal”. Și, sincer, nu au fost departe de adevăr.
