Puțini își imaginează că o diferență aparent minoră de ordin fizic ar putea influența duelurile dintre doi dintre cei mai mari piloți din istoria MotoGP. Totuși, fostul campion mondial Jorge Lorenzo susține că un astfel de detaliu i-a oferit lui Valentino Rossi un avantaj pe care, pur și simplu, nu l-a putut reproduce.
Rivalitatea dintre Jorge Lorenzo și Valentino Rossi a fost una dintre cele mai intense din ultimele două decenii în MotoGP. Cei doi și-au disputat victorii memorabile, au oferit dueluri spectaculoase până în ultimul viraj și au traversat perioade tensionate inclusiv în perioada în care au fost colegi la Yamaha.
Printre cele mai cunoscute confruntări dintre ei se numără cursele de la Catalunya (2009), Brno (2009) și Motegi (2010), etape care au rămas în memoria fanilor datorită depășirilor spectaculoase și luptei permanente pentru victorie.
În primii ani ai rivalității, Rossi reușea de cele mai multe ori să se impună atunci când ambii se aflau la cel mai înalt nivel al formei sportive. Totuși, perioada petrecută împreună la Yamaha s-a încheiat cu un echilibru perfect din punctul de vedere al titlurilor mondiale obținute ca piloți ai constructorului japonez: Rossi 2 – 2 Lorenzo.
Două stiluri complet diferite de pilotaj
Dacă Valentino Rossi era recunoscut pentru abilitatea extraordinară de a frâna foarte târziu și de a găsi soluții în duelurile directe, Jorge Lorenzo și-a construit succesul pe un stil extrem de fluid, bazat pe menținerea unei viteze foarte ridicate în mijlocul virajelor.
Tocmai această diferență de abordare a făcut ca fiecare să exceleze în propriul stil, fără ca unul să poată copia în totalitate tehnica celuilalt. Invitat în podcastul Fast & Curious, Lorenzo a povestit că a încercat să învețe cât mai multe de la Valentino Rossi în perioada în care au împărțit același garaj. Existau însă anumite lucruri pe care, spune spaniolul, nu le putea reproduce.
„Avea mâinile mult mai mari decât mine”
Lorenzo a explicat că Rossi folosea o tehnică foarte particulară în faza de frânare.
„Când eram coleg cu Valentino, am încercat să învăț cât mai multe de la el. Dar existau unele lucruri imposibil de imitat. De exemplu, când mergea la maximum în treapta a șasea, înainte să închidă complet accelerația, aplica deja ușor frâna față. Reducea accelerația cu aproximativ cinci la sută, dar în același timp acționa deja frâna față. Când am încercat să fac același lucru, mi-am dat seama că fizic nu era posibil pentru mine, deoarece el avea mâinile mult mai mari. Pentru Valentino era mult mai ușor.”
Potrivit fostului campion mondial, dimensiunea mai mare a mâinilor îi permitea lui Rossi să controleze simultan accelerația și frâna într-un mod mai natural, lucru care îi oferea un avantaj în anumite faze ale pilotajului, în special la intrarea în viraje.
Fiecare și-a găsit propriul drum spre performanță
Chiar dacă nu a reușit să copieze această tehnică, Jorge Lorenzo și-a construit propriul stil, devenind unul dintre cei mai rapizi piloți ai generației sale.
După succesele obținute alături de Yamaha, spaniolul a trecut la Ducati, unde a avut nevoie de timp pentru a se adapta, înainte de a obține rezultate importante. Ulterior a semnat cu Honda pentru sezonul 2019, care avea să fie și ultimul său ca pilot titular în MotoGP.
Valentino Rossi și-a continuat cariera încă două sezoane după retragerea lui Lorenzo, punând capăt uneia dintre cele mai impresionante povești din motociclismul mondial în 2021.
Declarațiile lui Jorge Lorenzo oferă o perspectivă rar întâlnită asupra nivelului de detaliu care poate face diferența în MotoGP. Dincolo de talent, experiență și pregătire tehnică, până și o particularitate fizică aparent nesemnificativă poate influența modul în care un pilot controlează motocicleta la limită și poate contribui la construirea unui avantaj competitiv la cel mai înalt nivel.
