Statele Unite intră în scenă în această noapte, pe SoFi Stadium din Los Angeles, selecționata pregătită de Mauricio Pochettino își începe aventura la Campionatul Mondial împotriva Paraguayului, într-un meci care poate spune multe despre adevăratele ambiții ale americanilor.
Cu avantajul terenului propriu și cu amintirea ediției din 1994, când au ajuns până în optimile de finală, americanii privesc cu optimism spre un traseu care, cel puțin pe hârtie, pare accesibil.
Grupa D le-a oferit motive reale să viseze. Pe lângă Paraguay, Statele Unite vor întâlni Australia și Turcia, una dintre echipele considerate de mulți drept „calul negru” al competiției.
Totuși, entuziasmul american vine la pachet și cu o doză sănătoasă de prudență. Paraguay nu este o debutantă speriată de decor. Din contră. Sud-americanii revin la Cupa Mondială pentru prima dată după 2010, tocmai ediția la care au realizat cea mai mare performanță din istoria lor, sferturile de finală din Africa de Sud. Atunci, au fost eliminați la limită de Spania, echipa care avea să ridice trofeul suprem.
Prin comparație, cea mai recentă performanță importantă a Statelor Unite rămâne sfertul de finală din 2002. Înainte însă ca mingea să înceapă să vorbească, FIFA va livra încă o demonstrație a noii sale filosofii, spectacolul trebuie să fie mai mare decât jocul.
Partida va fi precedată de una dintre cele trei ceremonii oficiale de deschidere ale turneului, fiecare dintre țările gazdă primind propriul show.
Katy Perry. Future. LISA. Tyla.
Toți vor urca pe scenă într-un spectacol care va începe cu 90 de minute înaintea fluierului de start. Este, poate, imaginea perfectă a Mondialului imaginat de Gianni Infantino , cu mai mult divertisment, mai multe lumini, mai multe vedete și mai multe momente virale.
Doar că, uneori, există riscul ca fotbalul să ajungă invitat la propria lui petrecere. În dorința de a transforma Campionatul Mondial într-un produs global fără rival, FIFA pare tot mai preocupată să concureze cu Super Bowl-ul, uitând că forța acestui sport nu a stat niciodată în artificii.
Nu Katy Perry a făcut milioane de oameni să se îndrăgostească de fotbal. Nu spectacolele dintre reprize. Nu focurile de artificii, ci mingea, tribunele, golurile și lacrimile.
Pe teren însă, americanii au motive reale de încredere. Mauricio Pochettino a reușit să ofere identitate unei generații talentate, iar principalul său semn de întrebare îl reprezintă Chris Richards. Fundașul lui Crystal Palace a revenit recent la antrenamente după o accidentare la gleznă și rămâne incert pentru duelul cu Paraguay. În schimb, Christian Pulisic și Folarin Balogun sunt așteptați să conducă ofensiva americană.
Doi jucători care simbolizează perfect noua față a fotbalului din Statele Unite, talent european, personalitate și lipsa complexelor în fața marilor puteri.
Nici Paraguay nu este lipsită de probleme. Julio Enciso, unul dintre cei mai importanți jucători ai sud-americanilor, a acuzat probleme musculare după victoria cu 4-0 din amicalul cu Nicaragua. Totuși, staff-ul medical este optimist și există toate șansele ca mijlocașul ofensiv să fie apt pentru debut.
Echipa probabilă a Paraguayului:
Gill – Cáceres, Gustavo Gómez, Alderete, Alonso – Diego Gómez, Bobadilla, Cubas – Miguel Almirón, Diego González, Antonio Sanabria.
Dincolo de transmisii, show-uri și artificii, adevărata întrebare rămâne aceeași: Cât de departe poate merge această generație americană?
Dacă în 1994, Statele Unite încercau să demonstreze că merită să organizeze o Cupă Mondială, astăzi încearcă să demonstreze că pot conta cu adevărat în lupta pentru performanță. Iar Pochettino știe că un debut ratat ar putea transforma rapid optimismul în presiune.
Pentru FIFA, această seară va fi încă un triumf al spectacolului. Pentru Hollywood, o nouă producție grandioasă. Pentru sponsori, o mină de aur. Pentru Pochettino și jucătorii săi însă, totul se reduce la ceva infinit mai simplu. Nouăzeci de minute, o minge și obligația de a demonstra că, dincolo de luminile orbitoare ale industriei construite în jurul lui, fotbalul încă poate rămâne personajul principal al propriei povești.
