Sorana Cîrstea și-a încheiat parcursul la ultimul Grand Slam al carierei în optimile de finală de la US Open. Românca a fost învinsă de Jessica Pegula, scor 3-6, 4-6, într-un meci în care americanca a avut mai multă constanță, dar Sorana a refuzat până la ultimul punct să transforme despărțirea de marile turnee într-o simplă formalitate.
Nu toate înfrângerile au același gust. Pentru Sorana Cîrstea, meciul cu Jessica Pegula a avut greutatea unei seri de adio. Nu una melodramatică, nu una construită din gesturi mari, ci una în stilul ei, cu ambiție, reacție, încăpățânare și acel refuz de a abandona un punct înainte de a fi jucat până la capăt.
Pegula a intrat brutal în partidă. După doar câteva minute, tabela arăta 3-0, iar Sorana încă nu reușise să intre cu adevărat în ritmul meciului.
A urmat însă reacția. Românca a recuperat un break, a început să împingă schimburile mai adânc și a avut inclusiv trei șanse consecutive de a readuce primul set în echilibru. Nu le-a fructificat, iar Pegula a profitat imediat. Americanca a accelerat din nou, a controlat finalul manșei și a închis cu 6-3.
Setul secund a avut aceeași luptă cu sens unic doar pe hârtie. Pegula a servit solid, a rupt din nou echilibrul la retur și părea că se îndreaptă fără emoții spre victorie. Sorana a răspuns însă exact când meciul părea să fugă de ea. A salvat patru mingi de break într-un game de mare tensiune, apoi a reușit să câștige pe serviciul adversarei.
Publicul a simțit că partida nu se încheiase. Nici Sorana nu credea asta. La 5-3 pentru Pegula, românca a făcut un game excelent la retur și a mai prelungit puțin seara de la Flushing Meadows. Doar puțin. În game-ul următor, americanca a pus capăt meciului și, odată cu el, ultimului parcurs al Soranei într-un turneu de Grand Slam.
3-6, 4-6. Un scor clar, dar o poveste mai bogată decât o arată tabela. Jessica Pegula merge mai departe și își continuă drumul la New York. Sorana Cîrstea pleacă din competiție, dar nu înainte de a mai arăta o dată ce a definit-o atâția ani: curajul de a lovi, disponibilitatea de a suferi și orgoliul de a rămâne în meci până la capăt.
Pentru tenisul românesc, nu a fost doar o eliminare. A fost închiderea unei uși care a stat deschisă foarte mult timp către marile scene ale lumii.
