Cupa României are un talent aparte de a pune în aceeași fotografie lumi care, în restul sezonului, abia dacă se salută. Echipe cu bugete serioase și echipe care își numără atent deplasările, fotbaliști obișnuiți cu luminile Superligii și alții pentru care un adversar de prim eșalon reprezintă încă un eveniment.
Trei zile, de marți până joi, ne-au oferit de toate, goluri multe, favorite care și-au respectat statutul, echipe mici care au refuzat rolul de figurație, două galerii superbe la Sibiu și, inevitabil, eterna întrebare a fotbalului românesc: dacă tot avem regulamente atât de stufoase, n-am putea strecura undeva și obligația ca terenul să fie potrivit pentru fotbal? Dar să le luăm cronologic.
Marți: Cupa a intrat direct în subiect
Progresul Spartac – Concordia Chiajna 2-5
N-a existat perioadă de acomodare. Șapte goluri și o Concordia care a tratat serios partida, chiar dacă Progresul a reușit să contribuie la spectacol. Chiajna și-a impus superioritatea ofensivă și a plecat cu trei puncte dintr-un meci care a deschis etapa exact cum îi stă bine Cupei, fără prea multe calcule.
Corona Brașov – FC Bihor 2-2
Una dintre partidele care au demonstrat de ce formatul Cupei poate avea farmec. Echilibru, patru goluri și două formații care au preferat să caute victoria în loc să negocieze liniștea unui egal. N-a câștigat nimeni, dar nici spectatorul n-a avut prea multe motive să se plângă.
Sepsi – CFR Cluj 1-3
CFR a mers la Sfântu Gheorghe și a făcut ceea ce echipele experimentate știu să facă în Cupă: și-a administrat momentele și a plecat cu victoria. Sepsi a încercat să țină aproape, însă diferența de experiență și eficiență a înclinat partida spre clujeni. Pentru CFR, un început solid într-o competiție în care orice pas greșit poate costa mult.
Chindia – FC Voluntari 0-1
Nu toate meciurile de Cupă sunt obligate să producă artificii. Uneori ajunge un gol. Voluntariul l-a găsit, Chindia nu, iar matematica fotbalului rămâne una dintre puținele discipline în care demonstrația încape pe tabela de marcaj.
U Cluj – Petrolul 1-0
Aici diferențele au fost mici, iar miza s-a simțit. U Cluj a câștigat la limită un duel în care Petrolul a rămas aproape până la capăt. Nu o victorie care să ceară fanfară, ci una dintre acelea utile, mature, care pot deveni importante când se va trage linie în grupă.
Miercuri: favoritele n-au prea avut chef de surprize
Minerul Lupeni – UTA Arad 0-3
La Lupeni a existat întâi sărbătoarea de a primi o echipă de Superliga și apoi realitatea terenului. UTA și-a respectat statutul, a câștigat cu 3-0 și nu a permis poveștii clasice cu David și Goliat să treacă de introducere. Minerul rămâne însă cu o seară importantă pentru comunitate. Cupa are nevoie și de astfel de meciuri. Altfel, riscăm să transformăm competiția într-o Superligă cu altă siglă.
FC Botoșani – Corvinul Hunedoara 0-1
Corvinul a mers la Botoșani și a făcut ceea ce începe să nu mai surprindă pe nimeni, a jucat fără complexe.
Victoria cu 1-0 împotriva unei formații de Superliga confirmă maturitatea unei echipe care a învățat să trateze asemenea partide fără să se uite obsesiv la numele adversarului. Hunedorenii au plecat cu punctele și cu încă o confirmare că diferența de statut nu trebuie confundată automat cu diferența de valoare din cele 90 de minute.
Gloria Bistrița – Csikszereda 0-2
Csikszereda și-a făcut treaba fără zgomot inutil. Două goluri, trei puncte și o deplasare rezolvată profesionist. Gloria a încercat să rămână în joc, dar adversarul a avut mai multă consistență.
Sporting Liești – Dinamo București 1-4
Pentru Liești, întâlnirea cu Dinamo a fost una dintre acele seri pe care Cupa încă știe să le ofere fotbalului mic. Dinamo n-a venit însă pentru fotografie. A câștigat cu 4-1 și a confirmat diferența de nivel, fără ca asta să șteargă meritul gazdelor de a fi ajuns într-un asemenea decor competițional.
FC Argeș – FCSB 0-5
Aici Cupa a rămas fără mister destul de repede. FCSB a câștigat cu 5-0 și a oferit una dintre demonstrațiile categorice ale rundei. Când diferența ajunge la cinci goluri, analiza tactică riscă să devină o formă sofisticată de a evita evidența și o echipă a fost mult mai bună decât cealaltă.
Joi: Craiova a câștigat la Bacău. Important este că s-a întors întreagă
FC Bacău – Universitatea Craiova 1-2
Craiova a câștigat cu 2-1 și în mod normal, aici ar trebui să discutăm despre fotbal. Numai că terenul de la Bacău a reușit să intre și el în cronica partidei. Iar când suprafața de joc devine personaj principal, de regulă nu este un compliment.
Pentru o competiție organizată sub egida FRF, standardul suprafețelor pe care sunt trimise echipele să joace ar trebui să reprezinte mai mult decât o căsuță bifată într-un dosar de omologare. Mai ales când pe teren se află o echipă implicată și în competițiile europene.
Craiova a plecat cu victoria, dar discuția trebuie să rămână. Federația cere cluburilor infrastructură, licențe, documente, criterii financiare și administrative. Foarte bine. Fotbalul profesionist are nevoie de reguli. Poate că printre toate acestea ar merita protejată cu aceeași strictețe și integritatea fizică a celor care trebuie să joace efectiv fotbal.
Nu este o invitație la scandal și nici o sentință asupra Bacăului. Este doar o întrebare legitimă pentru FRF, iar dacă o suprafață ridică asemenea semne de întrebare, oare regulamentul și-a îndeplinit cu adevărat scopul doar pentru că meciul s-a putut disputa?
Poli Timișoara – Rapid 0-2: scor pentru Rapid, o seară bună și pentru Poli
Ultimul meci al ferestrei a reparat puțin impresia lăsată de gazonul precedent. La Sibiu am avut fotbal. Și atmosferă. Rapid a câștigat cu 2-0, prin două goluri venite foarte târziu, însă Poli Timișoara a refuzat timp de peste 80 de minute să joace rolul echipei din Liga 2 venite să admire adversarul.
Timișorenii au avut organizare, intensitate și, poate cel mai important, viteză de joc. Se vede deja munca din procesul de pregătire. Comparată cu ceea ce au arătat alte formații din eșalonul secund în această rundă, Poli pare să aibă acel mic plus greu de trecut într-o statistică: mingea circulă ceva mai repede, duelurile sunt abordate cu altă intensitate, iar echipa încearcă să micșoreze timpul dintre recuperare și construcție.
Sunt detalii. Numai că fotbalul are prostul obicei ca, după nouă luni de campionat, tocmai din asemenea detalii să construiască promovări.
Nu înseamnă că Poli este deja echipă de Superliga. Ar fi prematur și nedrept să-i punem în septembrie o etichetă pe care trebuie să o câștige până la primăvară. Dar începe să arate ca una care știe în ce direcție vrea să meargă.
Rapid a avut însă ceea ce echipele puternice trebuie să aibă, soluții. Când au apărut prospețimea și calitatea suplimentară, raportul s-a modificat, iar finalul le-a aparținut giuleștenilor. Victoria este meritată, chiar dacă 0-2 poate lăsa impresia unui meci ceva mai simplu decât a fost.
Și mai rămâne ceva. Galeriile. Două tribune vii, două identități puternice și o atmosferă care a transformat un meci din grupele Cupei într-o seară adevărată de fotbal. Poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri rămase după aceste trei zile. Fotbalul românesc încă știe să producă atmosferă. Încă are orașe care respiră pentru echipele lor. Încă are stadioane în care un cântec coborât din tribună poate schimba temperatura unui meci. Ar fi bine ca infrastructura să țină întotdeauna pasul cu oamenii.
Cupa ia o pauză. Superliga revine în prim-plan
S-au terminat cele trei zile de Cupă. Am avut favorite care și-au făcut treaba, echipe mici care au încercat să-și depășească statutul, goluri multe, un Corvinul care continuă să nu se sperie de adversarii mai vechi din Superligă, o Poli care dă semne tot mai serioase de creștere și un Rapid care a știut să aștepte până când valoarea lotului a făcut diferența.
Am avut și Bacăul. Pe acesta ar fi bine să nu-l uităm prea repede. Nu pentru a căuta vinovați cu orice preț, ci pentru că fotbalul românesc nu poate cere jucătorilor intensitate europeană și, din când în când, să le ofere suprafețe pe care prima preocupare devine unde și cum calcă.
Cupa își închide pentru moment cortina. De astăzi, ne întoarcem la campionat. Revine Liga 2, cu lupta ei lungă și complicată pentru promovare. Dar, mai ales, revine Superliga. Acolo unde punctele nu mai pot fi recuperate într-o altă grupă, experimentele devin mai scumpe, iar fiecare weekend începe să adauge câte o propoziție la povestea adevărată a sezonului.
Cupa ne-a ținut ocupați trei zile. De acum, campionatul cere din nou scena principală.
