De la Arena Nationala – trimisul special SportPulse – Laszlo Horvath
Naționala a câștigat. Două goluri, zero primite. Un scor care, pe hârtie, pare să confirme un progres. Și totuși, pentru ochiul format al unui maestru al băncii tehnice, victoria nu acoperă lipsurile. Dimpotrivă, le dezvăluie cu o claritate aproape dureroasă. După fluierul final al partidei contra Ciprului, desfășurată pe Arena Națională, Mircea Lucescu, patriarhul gândirii fotbalistice românești nu a oferit aplauze necondiționate, ci observații tăioase, precise, directe.
A vorbit domnul Lucescu, și atunci când o face, România fotbalistică trebuie să asculte și să învețe.
Un avertisment pentru apărare: Chiricheș și Popescu, sub lupa lui Lucescu
În minutul 42, soarta meciului ar fi putut fi curmată de o singură eroare. O greșeală de poziționare, o neatenție într-o fază care părea inofensivă, și Ciprul, echipă modestă dar oportunistă, s-a aflat la un pas de a deschide scorul. Horațiu Moldovan, cu sânge rece și reflexe de gardian autentic, a reparat ce colegii din fața sa au stricat, dar pentru domnul Lucescu, salvarea nu spală greșeala, ci doar o subliniază.
„A fost o situație periculoasă. O greșeală mare comisă de Vlad, dar și de Popescu. Nu ai voie, în astfel de momente, să alergi cu spatele. La orice schimbare de ritm, aluneci. S-a întâmplat și cu Bosnia. Nu alergi cu spatele!”, a rostit cu apăsare „Il Luce”, ca un dascăl care corectează, nu pedepsește, dar nici nu cruță.
Este a doua oară când se întâmplă același lucru. Nu mai este o întâmplare, ci un semnal de alarmă. Apărarea, pilonul oricărei echipe care visează la turneul final, nu poate fi lăsată pradă improvizației.
Lauda, atunci când e meritată, vine cu greutate
Dar nu a fost totul critică. Așa cum știe doar un mare antrenor, Lucescu a înțeles să ofere și recunoaștere celor care au demonstrat caracter și valoare.
Dennis Man a fost remarcatul serii. „Formidabil”, a spus selecționerul. Și cuvântul nu e folosit ușor, nu de un om care a văzut generații întregi de fotbaliști.
Andrei Rațiu, căpitanul, a primit confirmarea publică a statutului său: „Cel mai reprezentativ jucător al nostru. Are cele mai multe meciuri într-un campionat de top. Era firesc să fie căpitan.” Dincolo de vorbe, e o direcție clară, iar România are nevoie de oameni care joacă la nivel înalt, constant, cu capul sus și mintea limpede.
Alexandru Mitriță, talentat dar uneori individualist, a primit o apreciere însoțită de mustrare: „Dacă era mai puțin egoist, mai marcam unul-două goluri în repriza a doua.” Cu alte cuvinte, calitatea fără judecată colectivă e doar o fantezie frumoasă.
Concluzia? Drumul e lung, iar pretențiile trebuie să crească odată cu speranțele
România e pe locul 3, la egalitate cu Austria, dar cu două meciuri în plus. Bosnia e liderul. Șansele la Mondial există, mai ales prin filiera Ligii Națiunilor. Dar drumul nu e lin, iar dacă elevii săi au sperat că un 2-0 le va aduce liniștea, domnul Mircea Lucescu i-a adus înapoi cu picioarele pe gazon.
Pentru domnul Lucescu, nu scorul contează, ci lecția învățată, iar lecția de aseară a fost clară, în fotbalul mare, nu alergi cu spatele. Nici la propriu, nici la figurat.
