Tricolorii au pierdut cu 2-1 pe gazonul de la Ernst Happel, însă au încheiat cu fruntea sus și cu speranța încă aprinsă
De la trimisul nostru special, Viena – Laszlo Horvath
“Un gol târziu, o lecție amară, un drum care nu s-a încheiat. Înfrângerea nu este sfârșitul!”
Sub soarele căzut al Vienei, într-o seară când mingea a ascultat mai mult de austrieci decât de tricolori, România a ieșit învinsă, dar cu un cap ridicat și cu un ultim gest de demnitate.
Sub arcada de oțel și beton a stadionului Ernst Happel, cu tribunele fremătând de peste 48.000 de suflete, România a pășit în fața Austriei cu un gând frumos — acela de a-și continua drumul spre Mondialul visat din America, Canada și Mexic. Un gând ce s-a năruit încet, sub loviturile precise ale gazdelor.
Începutul a fost înșelător. România a ținut piept unui adversar superior pe hârtie și pe gazon, iar apărarea a lucrat, ca de obicei, cu înverșunare. Horațiu Moldovan, portarul nostru neînfricat, a reușit să țină scorul alb până aproape de pauză.
Dar ceasul fotbalului nu iartă, iar in minutul 42, Michael Gregoritsch a scos din joben un șut precis, după o combinație rapidă în interiorul careului nostru. Lovitura a venit necruțător, iar tribuna austriacă a explodat.
După pauză, România părea să-și fi regăsit suflul, dar la numai 15 minute de la reluare, un nou moment amar – Marcel Sabitzer, maestrul din mijlocul gazdelor, a prins un șut de la marginea careului, mingea a deviat nefericit din Mihai Popescu și l-a păcălit pe Moldovan. 2-0 și un aer de încheiere prematură.
Românii însă nu au cedat. Din acel minut al sorții potrivnice, băieții noștri au început să arate inimă și spirit. Nicolae Stanciu, printr-o lovitură liberă iscusită, și Miculescu, cu un șut periculos, au arătat că speranța nu se stinge.
Și a venit acel ultim moment, menit să salveze onoarea serii – minutul 90+4. Andrei Rațiu a centrat cu sufletul, iar Florin Tănase, vârful cu instinct de vânător, a trimis cu capul în plasă. Golul a venit prea târziu pentru puncte, dar a venit la timp pentru inimile românilor din tribune și din țară.
Ce urmează pentru România:
Clasamentul grupei ne este potrivnic, cu Bosnia desprinsă în față și Austria pe urmele noastre. România rămâne cu 3 puncte, iar visul calificării directe atârnă acum de un fir de păr. Totul se va juca însă în următoarele meciuri — începând cu cel de acasă contra Ciprului, meci de totul sau nimic.
În plus, România păstrează încă șansa unui baraj prin Liga Națiunilor, iar acolo — poate — va veni vremea revanșei.
„Cât timp steagul tricolor mai flutură sub cer străin și cât timp băieții noștri mai găsesc în piept o ultimă suflare pentru golul de onoare, nimic nu este cu adevărat pierdut. În fotbal, ca și în viață, izbânda nu stă numai în scor, ci în cutezanța de a merge mai departe.”
— Cronicarul Sportiv
Scris în noapte vieneză, pentru cititorii din zori.
Trimisul nostru special – Laszlo Horvath
