La Belgrad, unde fotbalul respiră pasiune și naționalism în aceeași măsură, Serbia pregătește duelul cu Anglia sub un cer încărcat nu doar de emoție, ci și de avertismente. Rajko Mitic Stadium “Maraca” va avea 15% din peluze închise, un tribut adus nu performanței, ci pedepselor FIFA pentru derapaje repetate.
„Suporterii trebuie să transmită o imagine care să ne facă mândri”, a spus Branko Radujko, secretarul general al FSS, într-un apel scris cu tonul unui părinte care știe că altă greșeală ar putea costa enorm: amenințarea de a juca un meci decisiv cu Albania cu porțile închise. Serbia a plătit, în ultimii cinci ani, peste 600.000 de lire în amenzi pentru bannere provocatoare, scandări discriminatorii și incidente care au lăsat UEFA și FIFA cu pixul roșu pe raport.
Istoria recentă nu e prietenoasă. De la fanioane cu mesaje ultranaționaliste, până la scandările împotriva albanezilor și croaților, Serbia a plătit prețul în puncte, în imagine și în bani. Ceea ce se cere acum este, în esență, o resetare de mentalitate: „Putem fi gălăgioși, dar demni. Sprijinul nostru trebuie să fie o forță, nu un risc”, a transmis Radujko.
Umbra trecutului: Anglia și rănile rasismului
Pentru Anglia, amintirile nu sunt doar fotbalistice. De două ori, la nivel U21, „Young Lions” au fost victime ale rasismului în Serbia. În 2007, Nedum Onuoha a fost abuzat la turneul din Olanda. În 2012, Danny Rose a trăit una dintre cele mai urâte seri ale carierei: scandări imitând maimuțe, pietre aruncate, un cartonaș roșu pentru reacția de a șuta mingea în tribune și o bătaie generală care a făcut înconjurul lumii.
Astăzi, UEFA are protocoale clare: oprirea meciului, anunțuri oficiale, retragerea temporară a echipelor și, în caz extrem, abandon. Harry Kane știe lecția: „Am discutat. Suntem pregătiți să facem ce ne permit regulile. Am gestionat bine în Bulgaria, știm ce avem de făcut.” Pragmatism britanic, dar și resemnarea că, în Balcani, fotbalul e mai mult decât sport.
Contextul exploziv
Relația Serbiei cu Kosovo rămâne centrul tuturor inflamărilor. De la scandările „Kosovo este inima Serbiei”, până la steagurile aprinse și mesajele în tribune, fiecare meci devine un pretext pentru manifestări care transcend fotbalul. În 2022, un banner cu „nu ne predăm” a fost agățat în vestiar înainte de Serbia–Brazilia, iar în 2024, un steag albanez ars a adus din nou sancțiuni.
De aceea, Serbia–Anglia de marți nu e doar un simplu duel pentru puncte în preliminariile CM 2026. Este un test de caracter național, o șansă pentru Belgrad de a arăta că poate să-și asume trecutul și să nu-l mai repete.
Tuchel și vocea rațiunii
Thomas Tuchel, englez de conjunctură și german prin disciplină, a preferat să lase polemicile deoparte: „Cred în bine, cred că vom avea un eveniment sportiv de mare nivel. Eu nu vreau să pun accentul pe altceva, cred în frumusețea jocului.” O declarație calculată, dar și subtilă: Anglia știe că riscul există, dar nu vrea să devină prizoniera fricii.
Concluzie
Belgradul este pregătit să-și primească oaspeții cu brațele deschise sau cu pumnii strânși? Asta e întrebarea care planează peste meciul de marți. Serbia are nevoie să demonstreze că poate fi mai mult decât ecoul zgomotos al ultras-ilor săi, iar Anglia, mereu subiect sensibil pe terenurile balcanice, are nevoie de liniște pentru a-și continua marșul spre Mondial.
„Fotbalul s-a născut în Anglia, dar Belgrad trebuie să fie locul unde jocul primește o nouă emoție”, spunea Radujko. Rămâne de văzut dacă acea emoție va fi una de mândrie sau, din nou, una de rușine.
