Tabloul play-off-ului Ligii Campionilor este complet. După ultimele retururi din turul al treilea preliminar, disputate marți, 11 august, au rămas 14 echipe și șapte duble decisive pentru accesul în faza principală. Europa își pregătește serile mari. România, în schimb, își pregătește din nou telecomanda.
Ultimul prag înaintea fotbalului adevărat de Champions League a fost atins. Nu mai există adversari de așteptat, scenarii de calculat sau urne de urmărit. Șapte confruntări vor decide ultimele formații care vor păși în faza principală a celei mai prestigioase competiții intercluburi din Europa.
Pentru unele cluburi, aceste 180 de minute pot schimba un sezon, un buget și chiar traiectoria următorilor ani. Pentru altele, visul se va opri brutal, exact înainte de poarta de aur.
Tabloul complet al play-off-ului Ligii Campionilor
- Levski Sofia (Bulgaria) – AEK Atena (Grecia)
- Celtic (Scoția) – LASK Linz (Austria)
- Dinamo Zagreb (Croația) – Viking (Norvegia)
- Slovan Bratislava (Slovacia) – Celje (Slovenia)
- Hapoel Beer Sheva (Israel) – Sabah Baku (Azerbaidjan)
- Fenerbahce (Turcia) – Lyon (Franța)
- NEC Nijmegen (Olanda) – Bodo/Glimt (Norvegia)
Fenerbahce – Lyon, afiș de Champions League înainte de Champions League
Capul de afiș este, fără prea multă discuție, Fenerbahce – Lyon. Turcii au construit serios în această vară și și-au confirmat ambițiile în fața lui Sturm Graz, pe care au eliminat-o cu 3-0 la general. Istanbulul visează din nou la nopți europene mari, iar investițiile făcute obligă deja la rezultate pe măsură.
Lyon vine însă cu argumente proprii. Francezii au fost nevoiți să muncească pentru calificare, au întors dubla cu Sparta Praga și au încheiat confruntarea cu 4-2 la general.
Două cluburi cu nume, suporteri, presiune și orgolii enorme. O dublă care, fără prea multă imaginație, putea apărea liniștit și mai târziu în competiție. La Istanbul va fi, cel mai probabil, infern. La Lyon, răspunsul va veni cu aceeași intensitate. Aici nu se mai joacă pentru impresie artistică. Se joacă pentru Champions League.
Levski merge mai departe. Și inevitabil apare întrebarea: ce putea fi pentru Craiova?
Levski Sofia a trecut de Kairat Almaty și va întâlni AEK Atena, formația la care evoluează internaționalul român Răzvan Marin. Pentru fotbalul românesc, parcursul bulgarilor are însă și un gust dificil de ignorat.
Levski a fost adversara Universității Craiova, iar privind acum traseul rămas până la faza principală, senzația unei oportunități pierdute devine și mai apăsătoare.
Craiova a avut o șansă uriașă și mai important, a avut un culoar european pe care nu îl întâlnești în fiecare sezon. Nu vorbim despre Real Madrid, Bayern sau Manchester City. Nu vorbim nici măcar despre vreun colos imposibil de răsturnat. A fost o șansă reală. Una dintre acele ocazii în care fotbalul îți deschide puțin ușa și îți spune: „intră, dacă poți”. România n-a intrat. Iar Levski continuă.
România, din nou campioană la telecomandă
Există un moment în fiecare vară europeană în care începi să ai sentimentul că ai mai văzut filmul și din păcate, fotbalul românesc îl rulează aproape impecabil. Începem cu optimism. Facem calcule. Analizăm culoare favorabile. Vorbim despre coeficient, despre tradiție, despre revenirea în Europa, despre „meciul sezonului”. Apoi vine august. Și, încet, Europa merge mai departe fără noi.
Suporterul român își va lua din nou locul în fața televizorului pentru Champions League. Jucătorul român, în mare parte, probabil tot acolo. Canapeaua rămâne stabilă. Telecomanda funcționează. Abonamentul TV e plătit.
Doar echipa românească lipsește. Iar ironia devine amară tocmai pentru că nu mai este deloc nouă. Cel mai probabil vom mai petrece un sezon discutând despre diferențe de bugete, infrastructură, ritm, mentalitate și experiență internațională. Vom explica de ce alții pot și noi nu. Vom promite restructurări. Vom spune că trebuie schimbat ceva. Și apoi va veni următoarea vară. Cu aceleași discursuri. Cu aceleași speranțe și dacă nu învățăm nimic, cu aceeași telecomandă în mână.
Dinamo Zagreb a trecut prin preliminarii cu autoritate
În partea opusă a continentului există și exemple despre cum trebuie tratate asemenea meciuri. Dinamo Zagreb a pulverizat-o pe Kauno Zalgiris cu 7-1 la general și a transmis unul dintre cele mai clare mesaje ale turului precedent. Fără calcule inutile. Fără dramatism artificial. Fără calificări smulse la limită împotriva unor adversari accesibili. Croații și-au făcut treaba. În play-off îi așteaptă Viking, una dintre cele două reprezentante ale Norvegiei rămase pe traseu. Dinamo Zagreb intră în această confruntare cu experiență, încredere și acea familiaritate cu fotbalul european pe care cluburile serioase o construiesc în ani, nu în conferințe de presă.
Bodo/Glimt continuă să arate că geografia nu mai este o scuză
Bodo/Glimt a eliminat-o pe Royale Union SG și va întâlni NEC Nijmegen. Norvegienii sunt deja un fenomen familiar fotbalului european. Provin dintr-un campionat care, cândva, putea fi privit de sus de România. Astăzi, asemenea comparații ar trebui făcute cu ceva mai multă prudență. Bodo joacă, crește, investește inteligent și produce rezultate. NEC, la rândul său, vine după eliminarea lui Olympiakos, una dintre surprizele importante ale turului al treilea.
Va fi o dublă fără strălucirea mediatică a duelului Fenerbahce – Lyon, dar cu toate ingredientele fotbalului modern: intensitate, curaj, organizare și două echipe care nu par deloc interesate de statutul adversarului.
Hapoel Beer Sheva a dărâmat Steaua Roșie
Una dintre cele mai sonore surprize a venit din partea lui Hapoel Beer Sheva. Campioana Israelului a eliminat Steaua Roșie Belgrad, un club cu experiență europeană uriașă și cu un stadion pe care foarte puține echipe se simt confortabil. Hapoel va întâlni în play-off pe Sabah Baku.
Pe hârtie, poate nu este duelul care face audiențe uriașe. Pentru cele două cluburi, însă, reprezintă exact același lucru ca Fenerbahce – Lyon: 180 de minute care pot deschide accesul către milioane de euro și către cea mai importantă scenă europeană.
Există și o conexiune românească. Hapoel Beer Sheva a anunțat că își va disputa pe stadionul Giulești meciurile considerate pe teren propriu în faza principală a competiției europene în care va ajunge.
Așadar, Champions League ar putea veni la București. Doar că, într-o ironie perfectă pentru vremurile noastre, prin intermediul unei echipe din Israel.
Celtic, Slovan și visul celor 180 de minute
Celtic va întâlni LASK Linz, într-o dublă în care tradiția uriașă a scoțienilor va fi pusă față în față cu disciplina și organizarea fotbalului austriac.
Slovan Bratislava și Celje vor disputa, la rândul lor, o calificare care poate schimba dimensiunea întregului sezon pentru ambele cluburi și poate aici este una dintre lecțiile pe care fotbalul românesc refuză de prea mult timp să le învețe. În Europa nu trebuie întotdeauna să fii mai bogat. Dar trebuie să fii pregătit. Trebuie să înțelegi momentul. Trebuie să simți când ai în față un culoar favorabil și să nu-l tratezi ca pe încă un meci de campionat pe care îl poți repara săptămâna următoare. Pentru că în Europa, de cele mai multe ori, săptămâna următoare nu mai există.
Europa merge înainte. Noi mai avem timp de analizat
Meciurile tur ale play-off-ului Ligii Campionilor se vor disputa pe 18 și 19 august, iar retururile sunt programate pe 25 și 26 august. Paisprezece echipe mai au un singur obstacol. Pentru ele vor urma două săptămâni de tensiune, stadioane pline, calcule, emoții și probabil câteva drame memorabile.
Pentru România va urma încă un sezon în care Champions League va fi admirată de la distanță. Poate că doare să o spunem. Dar ar fi și mai periculos să ne prefacem că nu se întâmplă.
Universitatea Craiova a avut o șansă enormă și un traseu care putea deveni extraordinar. Alte cluburi din campionate pe care cândva le consideram sub nivelul nostru merg înainte, cresc și își construiesc experiența europeană. Noi continuăm să explicăm. Ei continuă să joace. Și poate că problema cea mai mare nu este că România mai ratează încă o dată Champions League.
Problema este că există riscul să mai treacă încă un an fără să învățăm absolut nimic din asta. Europa nu așteaptă pe nimeni. Nici măcar pe cei care încă trăiesc din amintirea vremurilor în care erau acolo.
