„Era Tuchel decolează: Kane deschide balul, Madueke strălucește, Anglia demolează Serbia”

Anglia, mereu acuzată că se ascunde în spatele propriei glorii trecute, a produs la Belgrad o seară care amintește mai degrabă de un marș triumfal decât de un test dificil. Sub privirea rece, calculată, a lui Thomas Tuchel, „Three Lions” au zdrobit Serbia cu 5-0, un scor care spune doar jumătate din poveste: intensitate, încredere și, în sfârșit, un plan ce pare să funcționeze.

Kane, inevitabilul

Era nevoie de o siguranță, iar Harry Kane, aproape plictisitor de constant, a livrat. Minutul 33, o apărare sârbă adormită, o centrare perfectă de la Declan Rice și o lovitură de cap ștanțată cu marca „Kane plc.”. Simplu, dar letal. A fost preludiul unei avalanșe.

Bijuteria Madueke – Rogers

La doar două minute după, a venit ceea ce deja e catalogat drept cel mai frumos gol al erei Tuchel. O construcție fluidă: Pickford către Reece James, Madueke spre Anderson, iar apoi, moment de poezie fotbalistică, Morgan Rogers cu o deviere fabuloasă. Madueke a pătruns brutal și, cu un calm care ar fi făcut invidios un iluzionist, a ridicat mingea peste Petrovic. 2-0 și o mostră că Anglia poate crea fotbal de manual.

Setea de mai mult

Sub Southgate, la 2-0 poate că ar fi venit „prudența”. Sub Tuchel, a urmat atacul. Anthony Gordon, omniprezent și plin de tupeu, l-a forțat pe Petrovic la o nouă intervenție, iar la a treia fază confuză în careu, Ezri Konsa a făcut 3-0.

Marc Guehi a profitat de eliminarea lui Milenkovic și a împins mingea pentru 4-0, în timp ce Marcus Rashford, introdus târziu, și-a găsit liniștea în minutul 90, transformând un penalty cu aceeași naturalețe cu care a zâmbit ironic spre tribunele ostile.

Nota Tuchel

Ce rămâne? O echipă eliberată de apăsarea rigidității. Anglia a câștigat cinci meciuri din cinci și pare deja calificată la Mondialul din 2026. Dar mai important e tonul: un fotbal asumat, o energie nouă și, în sfârșit, jucători precum Madueke și Rogers care nu doar completează un tablou, ci îl pictează.

Ironia englezească nu poate lipsi, Belgradul a fost prezentat drept un calvar, dar s-a transformat într-un decor de vacanță pentru un Tuchel care a arătat că poate aduce în sfârșit rafinament unei echipe prea des blocată în clișeul „work in progress”.