La Como, șefii cedează locurile suporterilor. În fotbalul nostru, „greii” încă întreabă de invitații

Como va disputa joi seară primul meci din istoria clubului în Champions League, împotriva lui RB Leipzig. Potrivit The Sun, președintele Mirwan Suwarso și mai mulți membri ai conducerii au decis să renunțe la propriile locuri pentru ca acestea să le fie oferite celor mai vârstnici și mai fideli suporteri ai clubului.

Stadionul „Giuseppe Sinigaglia” va fi arhiplin, iar capacitatea redusă, de aproximativ 11.000 de locuri în configurația impusă de UEFA, nu permite satisfacerea tuturor solicitărilor. Conducerea lui Como a găsit însă o soluție care spune mai multe despre respect decât ar putea-o face o întreagă campanie de marketing. Locurile rezervate oficialilor vor ajunge la suporteri născuți în 1950 sau mai devreme, oameni care au însoțit echipa prin toate diviziile și în toate perioadele sale.

„Vrem ca aceste locuri să fie oferite suporterilor care au așteptat cel mai mult, celor care au urmat Como în fiecare divizie și în fiecare epocă. Pentru noi va fi o onoare să le cedăm locurile noastre”, a transmis Mirwan Suwarso.

Este un gest simplu, dar de o eleganță rară. Como nu-i așază în tribune pe cei care au descoperit clubul odată cu luminile Champions League, ci pe aceia care au rămas lângă el atunci când asemenea seri păreau imposibile.

La ei, conducătorii cedează locurile. La noi, invitația se consideră aproape un drept

De aici și până la fotbalul românesc nu sunt decât două ore de avion și câteva decenii de diferență în înțelegerea respectului pentru spectator. La Como, conducătorii se ridică de pe scaune pentru a le face loc suporterilor. La noi, există încă personaje care n-au mai cumpărat un bilet de când tribunele aveau bănci din lemn, dar care solicită invitații cu naturalețea cu care se cere foaia de joc.

Unii apar doar la derby-uri, cupe și/sau la meciurile europene, însă pretind locuri bune, parcare aproape și, dacă se poate, încă două invitații „pentru niște prieteni”. Nu contează că partida este sold-out sau că un suporter adevărat a stat la coadă și și-a plătit biletul. Protocolul nostru are uneori o elasticitate pe care nici regulamentul de transferuri nu o poate egala.

Nu toate invitațiile sunt inutile și nu orice invitat trebuie privit cu suspiciune. Cluburile au parteneri, foști jucători, oficiali și obligații instituționale legitime. Problema începe când invitația nu mai este o formă de curtoazie, ci devine o pretenție permanentă, iar omul care plătește ajunge mai puțin important decât cel care „cunoaște pe cineva”.

Como a ales altfel. În cea mai importantă seară din istoria clubului, conducătorii nu și-au rezervat centrul fotografiei, ci au făcut un pas în spate.

Joi seară, în tribune vor sta și oameni care au așteptat această partidă aproape o viață. Poate că tocmai aceasta este adevărata măsură a unui club și nu câte invitații poate împărți celor influenți, ci cât respect știe să le ofere celor care au rămas lângă el când nu era nimic de văzut și cu atât mai puțin de primit gratis.