Toate drumurile duc astăzi spre New Jersey. Finala Campionatului Mondial dintre Spania și Argentina monopolizează primele pagini ale ziarelor din întreaga lume, într-o zi care poate intra definitiv în istoria fotbalului. În Spania și Argentina, emoția este la cote maxime, iar presa reflectă perfect tensiunea și speranța care înconjoară marele duel.
Marca visează la o nouă stea pe tricoul „Furiei Roja”, sugerând că Spania este pregătită să își adauge al doilea titlu mondial în palmares.
De cealaltă parte, cotidianul argentinian Olé mizează pe simbolistica unei națiuni deja de două ori campioană mondială și pe dorința de a continua o eră extraordinară a fotbalului albicelest.
AS pune în centrul atenției trofeul suprem, acel obiect pe care întreaga Spanie visează să îl vadă din nou ridicat spre cer, la 16 ani după noaptea magică de la Johannesburg.
Messi versus Yamal, duelul dintre două epoci
Publicațiile europene au fost fascinante de povestea simbolică a acestei finale.
Gazzetta dello Sport și Sport pun accentul pe ceea ce mulți consideră a fi schimbul de generații: Lionel Messi împotriva lui Lamine Yamal. Legenda argentiniană, aflată probabil la ultimul său mare dans pe scena mondială, îl întâlnește pe adolescentul care pare destinat să devină noul lider al fotbalului mondial.
Presa italiană merge chiar mai departe și sugerează că Lamine Yamal ar putea depăși anumite recorduri de precocitate înainte de a împlini 20 de ani, comparațiile cu marile legende ale jocului devenind tot mai frecvente.
Cotidianul catalan Sport a numit partida „Finalissima supremă” și a dezvăluit un detaliu aparte: naționala Spaniei nu a putut efectua antrenamentul de sâmbătă din cauza unei furtuni puternice. Un amănunt care, inevitabil, va fi interpretat diferit de fiecare tabără, fie ca un inconvenient, fie ca un simplu episod fără importanță.
Rodri, eroul discret al Spaniei
Într-o abordare diferită, The Washington Post evită duelurile individuale și pune reflectorul pe omul care poate dicta ritmul finalei, Rodri. Publicația americană amintește că mijlocașul spaniol a acumulat nu mai puțin de 694 de pase la acest Campionat Mondial, o statistică impresionantă care subliniază importanța sa în mecanismul construit de Luis de la Fuente. Este încă o dovadă că, uneori, cei mai importanți jucători nu sunt neapărat și cei mai mediatizați.
Franța încă își linge rănile
În Franța, atmosfera este cu totul diferită. L’Équipe dedică spații ample dezastrului suferit de „Les Bleus” în finala mică, înfrângerea spectaculoasă cu Anglia eclipsând chiar și alte mari performanțe sportive ale zilei. Eliminarea și maniera în care Franța a încheiat turneul continuă să genereze dezbateri intense în presa franceză.
O finală pentru istorie
La nivel local, Super Deporte preferă să lase deoparte duelul Messi – Yamal și amintește că Ferran Torres și Alejandro Grimaldo pot deveni primii fotbaliști valencieni care evoluează într-o finală de Campionat Mondial.
Totuși, poate cel mai bine spiritul acestei zile a fost surprins de cotidianul ABC. În Spania există un sentiment clar, dorința de a retrăi emoția din 2010 și de a vedea din nou trofeul mondial ridicat spre cer.
În Argentina, speranța este alta, continuarea unei generații istorice și încă un capitol de glorie pentru Lionel Messi și echipa lui Lionel Scaloni. Indiferent de deznodământ, lumea fotbalului pare să fie de acord asupra unui singur lucru: această finală are toate ingredientele pentru a deveni una dintre cele mai memorabile din istoria Campionatului Mondial.
