În deșert, cifrele sunt seci, dar povestea e vie. Etapa a 5-a din Dakar 2026, pe ruta Bivouac Refuge – Hail, a avut exact combinația care face raliul acesta irezistibil, viteză pură, penalizări care răstoarnă ierarhii și un „general” care refuză să se așeze. Iar pentru noi, e și genul de zi în care românii stau cu sufletul la gură, atât pentru echipajele Dacia din clasa auto, dar și la moto pentru Mani Gyenes, omul care transformă fiecare etapă într-o lecție de rezistență.
După 371 km contra cronometru, Mitch Guthrie a pus încă o dată ștampila pe acest Dakar. Dacă mai era nevoie de o dovadă că forma lui nu e un foc de paie, americanul a livrat-o fără echivoc, reușind a doua victorie de etapă în Ultimate, la doar două zile după primul succes. La sosire, Guthrie Jr. a fost la numai 4 secunde în spatele lui Nani Roma, însă Dakarul nu iartă detaliile și spaniardul a primit o penalizare de un minut pentru depășirea vitezei, iar recalcularea a urcat Ford-ul lui Guthrie pe primul loc al zilei. Rezultatul final a arătat ca o fotografie de echipă, cu Guthrie și Roma, 1–2, iar podiumul a fost completat de încă un Ford Raptor, cu Martin Prokop, tot mai solid și mai confortabil odată cu schimbarea mașinii din acest an.
În spatele spectacolului de la vârf, s-a dus una dintre cele mai dificile bătălii invizibile ale Dakarului, cea cu navigația. Henk Lategan a primit dimineața o sarcină care consumă nervi și minute, a deschis drumul în a doua parte a etapei-maraton fără urmele motocicletelor. A fost, probabil, cel mai complicat test al săptămânii pentru sud-african, dar a rezistat. Chiar dacă a pierdut 12’43’’ până la Hail față de Guthrie, liderul Toyota a reușit să păstreze șefia la general, într-o ediție în care fiecare zi pare să vină cu o nouă capcană.
Într-o situație similară, aproape „lipit” de Lategan în prima parte, Nasser Al-Attiyah a simțit și el costul deschiderii traseului. La volanul Dacia, qatariul a pierdut doar 3’17’’ față de câștigătorul etapei, un ecart gestionabil înaintea zilei de mâine, anunțată ca specială crucială. Și da, aici e acel puls pe care îl simți în România: Dacia e în joc, iar când Dacia e în joc la Dakar, te uiți la clasament ca la un ceas care ticăie.
La general, însă, fotografia săptămânii are încă multe nuanțe de albastru Ford. „Sănătatea insolentă” a Raptor-urilor e confirmată de cifre: patru Ford-uri în Top 6. Mattias Ekström este la 5’38’’ de lider, Nani Roma la 6’59’’, Carlos Sainz la 8’33’’, iar Mitch Guthrie la 16’23’’. Iar când ai atâtea mașini în față, nu mai vorbim doar de viteză, ci de presiune strategică, de decizii și de nervi, pentru că următoarea zi schimbă tot.
Și urmează fix ziua care poate rescrie ordinea, ultima specială a săptămânii, cu 300 km de dune. Acolo, diferențele se topesc sau se umflă brutal, iar cei care au „nas” în nisip pot recupera masiv. De pe locurile 7 și 8, două Dacii încă au dreptul să viseze, deși Lucas Moraes este la 17’11’’ în urmă, iar Sébastien Loeb la 17’55’’. În deșert, astfel de ecarturi pot părea mari pe hârtie, dar în dune sunt, uneori, doar o ușă întredeschisă.
La moto, ziua a avut acel aer de Dakar autentic, în care cei care par „invizibili” îți pot răsturna ordinea dintr-o singură specială. Luciano Benavides a făcut exact asta. Argentinianul are un talent special de a rula sub radar și de a apărea brusc în prim-plan, iar statistica din ultimii ani îi întărește reputația. În 2023 a ajuns campion mondial fără să câștige un eveniment, iar la Dakarul trecut a luat două etape la rând înainte să încheie chiar lângă podium, pe locul 4. Acum a repetat scenariul cu o precizie rece, setând cel mai bun timp pe cei 356 km ai specialei și urcând, pentru prima dată în carieră, în Top 3 la general, la 5’55’’ de liderul din propria echipă, Red Bull KTM Factory Racing.
Liderul s-a numit din nou Daniel Sanders, care a speculat perfect traseul spre Hail pentru a recâștiga șefia raliului. A venit cu al patrulea timp, la 5’50’’ în spatele lui Benavides, însă suficient pentru a trece din nou la comanda generalului. În spatele acestui rezultat se simte o strategie clară în interiorul „clanului KTM”, iar pentru Sanders vine un bonus important înaintea etapei următoare, una aproape integral în dune. Poziția de start poate fi favorabilă, iar posibilitatea de a avea un aliat la navigație în a doua parte a traseului poate deveni un detaliu decisiv.
Etapa a adus și două performanțe care merită subliniate, pentru că Dakarul este și despre momentele în care îți depășești plafonul. Nacho Cornejo a urcat pe locul 2 cu motocicleta Hero, la 3’51’’ de Benavides, în timp ce Bradley Cox a terminat al patrulea, la 7’22’’, egalându-și astfel cel mai bun rezultat în cinci participări la Dakar, performanță atinsă anterior în etapa 1 din 2024.
Dar Dakarul îți ia în aceeași zi în care îți dă. Ambele echipe de vârf au simțit asta pe pielea lor. La KTM, startul spectaculos al lui Edgar Canet, cu victorii în prolog și în prima etapă, pare acum un capitol îndepărtat. Problemele din etapa a 5-a i-au dinamitat cursa, începând cu un incident neobișnuit, topirea spumei de pe roata spate. Pierderea exactă de timp nu era încă limpede în momentul bilanțului, însă concluzia este dură și simplă: Canet iese din lupta din față.
La Monster Energy Honda HRC, paradoxul zilei a fost că Ricky Brabec a continuat să fie imaginea constanței de top, poate până în punctul în care argumentele pentru statutul de lider intern devin tot mai solide, în timp ce Tosha Schareina a plătit scump o eroare administrativă. Spaniardul a mers bine pe traseu, însă a primit o penalizare de 10 minute pentru că a uitat să părăsească bivouac-refuge între steaguri, o încălcare clară a regulamentului. Lovitura a fost majoră: a căzut de pe podiumul provizoriu pe locul 4 și are acum de recuperat un deficit de aproximativ 12 minute față de Sanders dacă vrea să rămână în cursa pentru victorie la general.
Și dacă ai nevoie de o definiție pentru expresia „când nu ai noroc, chiar nu ai”, Dakarul a oferit-o prin Adrien Van Beveren. Francezul, deja lovit de zile dificile în această ediție, a trăit un nou episod amar, a pierdut peste o jumătate de oră, parțial din cauza unui incident rar, cu un cablu care i-a rămas blocat în roată după 88 km. În același registru al zilei grele, Ross Branch a ieșit serios din calcule și este acum la 1 oră și 23 de minute în spatele lui Sanders, mult prea departe de vârful ierarhiei pentru a mai vorbi despre o luptă directă la general.
Dakarul intră acum în zona aceea în care fiecare alegere de start, fiecare urmă din nisip și fiecare decizie de navigație cântărește aproape cât un motor. Iar când urmează dunele, nimic nu mai e teorie. Totul devine instinct, sânge rece și rezistență.
Pentru noi, asta e esența zilei, Guthrie a confirmat, Ford a arătat forță, Lategan a supraviețuit unei misiuni de coșmar, iar Dacia rămâne în raza loviturii. Iar peste toate, România trăiește Dakarul cu emoție dublă, cu ochii pe Dacia în auto și cu inima alături de Mani Gyenes în moto, acolo unde fiecare finish contează ca o victorie.
