Au fost 20.155 de oameni în tribune și aproape fiecare dintre ei a plecat de pe Cluj Arena cu senzația că a asistat la un derby adevărat, din acelea care nu se uită ușor. Universitatea Cluj a învins-o pe CFR Cluj cu 2-1, într-un meci care a început cu gol în primul minut, a continuat cu ritm, nerv și ocazii la ambele porți, iar la final s-a decis într-o explozie de emoție, după reușita lui Oucasse Mendy din minutul 90. Victoria a pus capăt și seriei de 11 succese consecutive a echipei din Gruia.
Partida a debutat fulgerător. CFR a lovit după numai 59 de secunde, când Lorenzo Biliboc a profitat de pasa lui Meriton Korenica și a înscris la colțul scurt, reușind cel mai rapid gol al acestui sezon de SuperLiga. Startul a avut ceva din febra marilor seri sud-americane: un stadion care încă se așeza în scaune și o lovitură venită înainte ca derby-ul să apuce să respire.
Numai că Universitatea nu s-a clătinat. A răspuns repede, cu personalitate și cu acea energie specială pe care doar marile rivalități o scot la suprafață. În minutul 4, Jovo Lukic a deviat fin centrarea lui Mendy și a restabilit egalitatea, reaprinzând instantaneu Cluj Arena. De acolo, meciul a căpătat puls: „U” a forțat, CFR a răspuns, iar jocul s-a mutat dintr-o parte în alta cu o intensitate care a ținut stadionul în priză. Până în minutul 32, cele două echipe adunaseră deja 13 șuturi, semn că derby-ul nu era doar tensionat, ci și spectaculos.
Prima repriză a avut viteză, curaj și acel amestec de orgoliu și luciditate care face diferența în meciurile mari. Lukic a mai amenințat o dată serios poarta lui Popa, Dan Nistor a încercat să dea ritm și verticalitate atacurilor gazdelor, iar de partea cealaltă Biliboc a fost din nou periculos, obligându-l pe Gertmonas la intervenții importante. Totul s-a jucat cu o tensiune elegantă, specifică unui derby în care fiecare duel valorează mai mult decât simpla posesie.
După pauză, jocul și-a schimbat ușor textura. A fost mai puțin haotic, dar nu mai puțin apăsător. Universitatea a ieșit mai hotărâtă de la vestiare și a lăsat impresia că vrea mai mult această seară. Lukic, Drammeh și apoi Macalou au împins meciul spre poarta CFR-ului, în timp ce formația lui Daniel Pancu a încercat să rămână compactă și să țină sub control zonele fierbinți. Nu a mai fost aceeași avalanșă de ocazii ca în prima parte, dar presiunea gazdelor s-a simțit tot mai clar.
Finalul a fost incandescent. În minutul 87, stadionul a explodat pentru câteva clipe, după ce „U” a înscris, însă reușita a fost anulată pentru henț. Bucuria s-a transformat brusc în frustrare, dar echipa lui Cristiano Bergodi nu s-a rupt emoțional. A rămas sus, a continuat să creadă, a continuat să împingă, iar în minutul 90 a venit faza care a schimbat definitiv povestea derby-ului, un corner, minge dusă pe bara a doua, iar Mendy a apărut liber și a lovit decisiv cu capul, fără șansă pentru Popa. A fost genul de gol care nu aduce doar trei puncte, ci descarcă un oraș întreg.
CFR a mai avut un ultim suspin, când Macalou a scăpat singur cu Popa în minutul 90+2, însă portarul oaspeților a salvat ce se mai putea salva. Numai că verdictul serii fusese deja scris. Fluierul final a consfințit o victorie uriașă pentru Universitatea, obținută cu pasiune, răbdare și mult curaj, într-un meci care a confirmat încă o dată că derby-ul Clujului nu are nevoie de artificii, ci își produce singur drama, frumusețea și explozia.
Pentru „U” Cluj, succesul înseamnă mai mult decât un rezultat. Înseamnă prestigiu, înseamnă orgoliu și înseamnă o declarație puternică la început de play-off. Pentru CFR, rămâne amarul unei seri în care a lovit prima, dar a fost răpusă exact acolo unde derby-urile dor cel mai tare, în ultimele secunde, când inima cântărește mai mult decât orice plan tactic. Și poate tocmai de aceea această partidă a avut aerul unui mare spectacol latin, pentru că a început în viteză, a crescut în temperatură și s-a încheiat într-o furtună de emoții.
