Rapid a ieșit din Cupa României Betano într-o seară în care fotbalul a venit cu întârziere, ca un tren care oprește în gară doar ca să anunțe că nu mai pleacă nicăieri. La Cluj, în ultimul joc al grupei, echipa lui Constantin Gâlcă a avut nevoie de victorie, dar a primit în schimb un 1–1 care sună ca un verdict. CFR merge mai departe, Rapid rămâne cu primul obiectiv al sezonului tăiat de pe listă.
Contextul era clar, aproape crud. Rapid nu mai câștigase cu CFR de doi ani, iar seria clujenilor în confruntările directe a atârnat peste meci ca o presiune invizibilă. Totuși, CFR a intrat cu rotații, semn că prioritățile erau împărțite, în timp ce Rapid a ales formula de bază, cu un singur gând în minte, trei puncte sau nimic. A ieșit, din păcate pentru giuleșteni, varianta a doua.
O primă repriză care a cerut scuze spectatorilor
Primele 45 de minute au fost genul de repriză în care îți verifici de două ori telecomanda, convins că ai nimerit alt sport. Ritm scăzut, puține idei, aproape nicio situație de poartă și un joc care a părut mai degrabă negociat decât jucat. Singurele semne de viață au venit din fluier și din cartonașe, două avertismente care au ținut loc de rezumat.
Rapid a avut un dram de inițiativă, mai mult din obligație decât din inspirație. Dobre a încercat să spargă monotonia cu câteva acțiuni individuale, însă apărarea CFR ului a absorbit totul fără panică. O finalizare de la distanță a fost singurul gest care a semănat cu o intenție ofensivă, dar și aceea a plecat mult prea sus, ca o promisiune fără acoperire.
Meciul s a aprins când era aproape terminat
După pauză, scenariul a continuat în aceeași tonalitate, iar Rapid a rămas blocată între calcule și lipsa de viteză. Gâlcă a intervenit repede, căutând imaginație și energie prin schimbări, dar jocul tot nu s-a legat. Tranzițiile au fost lente, contraatacul aproape inexistent, iar timpul a început să devină cel mai mare adversar.
Apoi, într-un moment care a rezumat perfect partida, tabela s-a deblocat nu dintr-o construcție, ci dintr-o greșeală. În careul Rapidului, Hromada l-a faultat pe Alibek, iar CFR a primit penalty. Korenica a executat sigur și a dus Clujul în avantaj, 1–0, cu o liniște rece, de echipă care nu cere voie să câștige.
Pentru Rapid, golul a fost cuțitul pe os. Abia atunci s-a văzut urgența reală. Moruțan a început să caute pase verticale, Talisson a apărut la finalizare, Petrila a devenit mai insistent, iar Dobre a intrat mai des în interior, încercând să găsească spații acolo unde până atunci fusese doar aglomerație.
Egalarea a venit târziu, aproape ca un accident fericit. În minutul 87, la un carambol în careul CFR ului, mingea a ajuns la Pașcanu, care a împins o în plasă. Primul șut pe poartă, primul gol, o ironie fină a unui meci care a refuzat mult timp să fie meci.
Prea puțin, prea târziu
Rapid n-a mai avut resursele pentru lovitura decisivă. A încercat în prelungiri, a aruncat ultimele mingi, a tras ultimele gloanțe, dar fără claritate și fără acel plus de intensitate care separă dorința de victorie. CFR a gestionat finalul cu pragmatism, iar fluierul de final a închis nu doar partida, ci și drumul Rapidului în competiție.
Pentru CFR, este încă un pas înainte într o perioadă în care echipa a învățat să câștige chiar și când nu strălucește. Pentru Rapid, rămâne senzația amară că s-a trezit abia când ușa era deja închisă. În Cupă, așa cum se întâmplă mereu, nu contează cât de frumos îți imaginezi povestea. Contează cât de repede începi s-o scrii.
