Într-o seară europeană care a lăsat continentul pe gânduri, Manchester United și Tottenham Hotspur au făcut spectacol în Europa League. Nu sunt liderii Premier League, nu sunt revelațiile sezonului, sunt „codașii” de lux ai Angliei, echipe care în campionat trag obosite după giganți, dar care în Europa își dezvăluie ADN-ul de forță. De partea celălaltă, în Conference League, o avem pe Chelsea, care sub comanda lui Enzo Maresca se pare ca și-a revenit din deriva anului trecut.
Și, dacă mai era nevoie de o demonstrație, Arsenal e acolo, încă în cărți pentru marea finală a Ligii Campionilor, după un 0-1 pe Emirates lasă returul deschis. Așadar, 4 echipe engleze în semifinalele competițiilor europene. Coincidență? Nici vorbă. Este o demonstrație de supremație.
Manchester United – căzută în Anglia, imperială la Bilbao
United, de pe locul 14 în Premier League, s-a dus la Bilbao și a tăiat în carne vie: 3-0 cu Athletic, într-o atmosferă incandescentă. Fernandes a fost dirijorul, a șlefuit mijlocul terenului cu o maturitate de veteran. United nu mai respiră în campionat, dar în Europa League e un animal cu colți.
Tottenham – criză în insulă, dans în Conference League
Spurs, echipa lui Postecoglou aflată pe locul 16 în Premier League, a dansat în fața nordicilor de la Bodø/Glimt, un 3-0 sec, cu Solanke și Maddison în zi bună, dar și cu un Johnson care a ieșit la rampă în secunda 38. O echipă care în campionat e nervoasă, instabilă și debusolată, aseară a fost calmă și cu o precizie chirurgicală la fel cum a fost tot traseul ei în Europa. Poate Europa League să devină colacul de salvare al unui sezon ratat?
Chelsea – renaștere pe toate fronturile
În Suedia, cu Djurgården, Chelsea a continuat revirimentul – 4-1, o victorie muncită, dar controlată. După luni de haos, „albaștrii” sunt acum pe locul 5 în Premier League și la un pas de finala Conference League. Maresca a adunat piesele și le-a pus în mișcare, poate fi finala europeană momentul care să redea Londrei mândria?
Arsenal – cu spatele la zid, dar nu înfrântă
Și nu, nu putem uita de Arsenal. În Champions League, singura competiție pe care Anglia încă n-a cucerit-o anul acesta, „tunarii” au pierdut turul de la Londra, 0-1, dar au pedigree-ul și forța de a marca în deplasare. Pe Parc des Princes, PSG va găsi o echipă care a visat finala și în 2006, și în 2023, și care știe că o revenire e posibilă. O calificare a lui Arsenal ar însemna patru echipe englezești în trei finale europene.
Premier League – standardul de neatins
În vreme ce campioanele din Spania, Italia sau Germania se chinuie să mențină echilibrul, echipele din a doua linie a Angliei domină continental. Acesta nu e un accident, e o ruptură clară între Premier League și restul lumii. Diferența nu mai e doar de bani, ci de ritm, presiune, mentalitate și adâncimea loturilor.
Când echipele de pe locurile 14 și 16 în Premier League ajung aproape de finale europene, locul 2 luptă pentru Champions League, iar locul 5 pentru finala Conference League, totul pare foarte limpede – Anglia a ridicat ștacheta atât de sus, încât restul Europei se chinuie doar să mai țină pasul.
