Spania, de la „taur” la „torero”
Revoluția fotbalistică a noii campioane mondiale a început în 2004, odată cu Luis Aragonés. De la celebra „Furia Roja” la un stil de joc devenit model pentru întreaga lume.
„Spania trebuie să înceteze să mai fie un taur și să devină un torero.”
Cuvintele îi aparțin lui César Luis Menotti și au fost rostite în 2004, la Chiclayo, în Peru, în timpul Copa América, desfășurată simultan cu Campionatul European, turneu la care Luis Aragonés își începea mandatul pe banca reprezentativei iberice. Legenda spune că Aragonés s-a supărat inițial pe Menotti pentru această observație. Tot legenda spune însă că, imediat după aceea, i-a urmat sfatul întocmai.
Declarația lui Menotti a fost acordată publicației spaniole El Mundo, într-un interviu realizat de jurnalistul argentinian Sergio Levinsky. Iar impactul ei avea să fie uriaș.
Atât de mult a ținut cont Aragonés de această idee, încât Spania a renunțat treptat la imaginea tradițională a „Furiei”, bazată pe intensitate și forță, pentru a adopta un fotbal al controlului, al posesiei și al rafinamentului tehnic, ceea ce avea să fie cunoscut mai târziu drept „Tiki-Taka”. Primul mare rezultat a venit la EURO 2008, când Spania a cucerit trofeul continental printr-o schimbare radicală de filozofie.
Mai important însă, această transformare s-a convertit într-o adevărată școală de fotbal.
De la academiile de copii și juniori până la selecționatele de tineret, cluburi și chiar sistemul educațional sportiv, a fost implementată ceea ce mulți numesc astăzi „linia Aragonés”: răbdare, perfecționarea aproape obsesivă a tehnicii individuale, fidelitatea față de o idee de joc indiferent de rezultat și curajul de a lăsa în urmă temerile pentru a îmbrățișa un fotbal ofensiv și estetic. În mod eronat, se spune adesea că această Spanie este „fiica lui Guardiola”. În realitate, lucrurile stau aproape invers.
Pep Guardiola a preluat marele Barcelona abia în 2008, la patru ani după începutul revoluției lui Aragonés și după triumful Spaniei la Campionatul European.
Mai mult, Aragonés a fost cel care i-a cerut lui Xavi să joace mai avansat decât o făcea la Barcelona, o decizie considerată de mulți unul dintre punctele-cheie ale succesului iberic.
Ulterior, Vicente del Bosque a continuat și a perfecționat această filozofie, iar Spania campioană mondială din 2010, în Africa de Sud, a oferit poate una dintre cele mai estetice expresii ale fotbalului modern.
Paradoxal, ibericii au ajuns să joace ceea ce în Argentina este numit „La Nuestra” ( un fotbal bazat pe tehnică, inteligență și control) înainte ca însăși Argentina să își regăsească această identitate. Iar acum, sub comanda lui Luis de la Fuente, un antrenor format în academia noului fotbal spaniol, aceeași idee a dus Spania spre un nou titlu mondial. Desigur, drumul nu a fost lipsit de obstacole. Au existat episoade precum cazul Julen Lopetegui, demiterea acestuia chiar înaintea Cupei Mondiale din 2018, venirea lui Fernando Hierro și, ulterior, mandatul lui Luis Enrique, cel care a continuat aceeași linie de joc și pe care astăzi o vedem reflectată și în impresionantul PSG.
Cert este însă un lucru remarcabil, iar nicio selecționată națională nu a reușit să păstreze aceeași identitate fotbalistică timp de 22 de ani consecutivi. Nici măcar Brazilia.
În oglindă, Argentina lui Lionel Scaloni a petrecut ultimii opt ani încercând să revină la esența „La Nuestra”, într-un proces susținut și validat chiar de César Luis Menotti, din postura sa de director general al selecționatelor naționale, funcție oferită de Claudio „Chiqui” Tapia.
Ironic, finala mondială a oferit și o imagine simbolică. Epuizată fizic, Argentina a fost nevoită, în ultimul act, să renunțe la rolul de „torero” și să devină, din necesitate, „taur”. Spania, în schimb, nu a abandonat niciun moment rolul de „torero”. Până la urmă, Menotti a fost, într-un fel, „vinovat” pentru ambele povești.
Pentru renașterea identității fotbalistice a Argentinei și pentru acel sfat oferit lui Luis Aragonés în urmă cu mai bine de două decenii, sfat care, duminică, avea să pună capăt visului argentinienilor de a cuceri cea de-a patra stea mondială.
