Există egaluri care se simt ca niște victorii și victorii care lasă gustul amar al unei înfrângeri. Remiza Universității Craiova, 1-1 pe terenul campioanei Finlandei, KuPS, nu aparține niciuneia dintre aceste categorii. Este un rezultat util, inteligent administrat pe hârtie, dar insuficient pentru a justifica entuziasmul pe care, inevitabil, îl provoacă orice rezultat pozitiv obținut în nordul Europei.
Da, Craiova pleacă din Finlanda cu prima șansă la calificare. Da, va juca returul pe un „Ion Oblemenco” care poate deveni un adevărat vulcan. Și da, în Europa, un egal în deplasare nu este niciodată un rezultat de ignorat.
Dar aici trebuie să înceapă luciditatea. Pentru că fotbalul românesc a căzut de prea multe ori în capcana autosuficienței. Am transformat egaluri în declarații triumfaliste și calificări modeste în demonstrații de forță. Iar atunci când a venit momentul adevărului, realitatea europeană ne-a readus brutal cu picioarele pe pământ.
Craiova nu trebuie să repete această greșeală. Prima repriză a fost exact ceea ce își dorea Filipe Coelho. O echipă atentă, disciplinată, care a înțeles că pe terenul sintetic din Kuopio nu poți juca după regulile de pe „Oblemenco”. A avut răbdare, a absorbit începutul curajos al finlandezilor și a lovit cu precizia unei echipe care dispune de mai multă calitate individuală.
Golul lui Ștefan Baiaram a fost construit simplu și eficient, iar până la pauză Craiova a dat impresia că poate controla ritmul unei duble europene. Numai că Europa nu premiază impresiile. După pauză, campioana României a făcut ceea ce prea multe echipe românești fac atunci când simt că au meciul în mână, a renunțat la inițiativă.
Nu din lașitate. Dintr-un reflex vechi al fotbalului nostru, acela de a conserva înainte de a construi.
KuPS a simțit imediat ezitarea. Finlandezii au început să împingă jocul tot mai aproape de poarta lui Laurențiu Popescu, au câștigat duelurile de la mijlocul terenului și au obligat defensiva olteană să joace din ce în ce mai jos.
Egalarea lui Moreno nu a fost o întâmplare. A fost consecința firească a unei reprize în care Craiova a cedat controlul jocului. Există o diferență subtilă între a administra un avantaj și a invita adversarul să creadă. Universitatea a ales, fără să vrea, a doua variantă. Și totuși, ar fi profund nedrept să transformăm acest 1-1 într-un eșec.
KuPS nu este echipa exotică pe care mulți au văzut-o înaintea dublei. Campioana Finlandei vine dintr-un campionat care produce anual formații disciplinate, capabile să compenseze diferențele de buget prin organizare și continuitate. Bodø/Glimt, Malmö, Häcken, Brann sau Silkeborg au demonstrat în ultimii ani că fotbalul nordic nu mai este demult o simplă apariție sezonieră în cupele europene.
În schimb, fotbalul românesc încă are tendința să privească astfel de adversari cu o superioritate care nu mai are acoperire.
Poate tocmai de aceea acest rezultat trebuie citit cu maturitate. Statisticile oficiale UEFA confirmă imaginea unui meci echilibrat, fără o dominare categorică din partea niciuneia dintre echipe, iar returul rămâne complet deschis. Aici apare adevărata provocare.
Nu să transformăm egalul din Finlanda într-un motiv de festivism, ci să înțelegem că el valorează exact atât cât va valora rezultatul de peste o săptămână. Dacă Universitatea se califică, atunci această remiză va fi privită drept fundația unei duble gestionate inteligent.
Dacă va rata calificarea, același 1-1 va fi analizat ca momentul în care a avut adversarul în dificultate și a ales să facă un pas înapoi.
Există însă un motiv pentru optimism. Craiova are mai multă calitate individuală. Are un lot superior, un stadion care poate deveni un avantaj real și experiența ultimilor ani în competițiile europene. Dar aceste argumente nu înscriu goluri.
Returul va cere exact ceea ce a lipsit în repriza secundă din Finlanda: personalitate. Nu posesia sterilă. Nu administrarea rezultatului, ci curajul de a juca precum o echipă care își asumă statutul de favorită.
Fotbalul românesc are nevoie să renunțe la bucuria prematură a egalurilor obținute în deplasare. Prea des am confundat supraviețuirea cu performanța. Prea des am aplaudat faptul că „n-am pierdut”, în loc să analizăm de ce n-am câștigat. Universitatea Craiova nu are motive să fie dezamăgită după 1-1 la Kuopio. Dar nici să creadă că a rezolvat calificarea. În Europa, satisfacția se măsoară la ultimul fluier. Până atunci, egalul din Finlanda nu este o medalie. Este doar o promisiune că returul poate fi mai bun.
