O decizie definitivă a Curții de Apel București, pronunțată într-un litigiu care vizează Federația Română de Automobilism Sportiv, poate avea efecte mult mai largi decât simpla speță de la FRAS. Conform articolului publicat de GSP, motivarea instanței ridică semne serioase de întrebare asupra modului în care funcționează comisiile jurisdicționale din federațiile sportive, inclusiv din zona fotbalului românesc.
Pe 12 februarie 2026, Curtea de Apel București a constatat nulitatea absolută a unor articole din Statutul FRAS, vizând interdicția impusă părților de a se adresa instanțelor civile și funcționarea unor comisii arbitrale considerate nelegal constituite. Cazul fusese prezentat anterior de GSP, iar apariția motivării instanței deschide acum o discuție delicată și pentru Federația Română de Fotbal.
Speța a pornit de la un conflict între doi piloți, Elena Rădulescu și Bogdan Minea, și FRAS, după ce echipajul a contestat o decizie prin care punctele obținute la Raliul Moldovei au fost înjumătățite. Deși sancțiunea fusese inițial suspendată, acțiunea pe fond a fost respinsă din motive procedurale. Ulterior, cei doi sportivi au fost excluși din federație, iar aceștia au deschis o nouă acțiune prin care au cerut anularea prevederilor statutare considerate abuzive.
Instanța a admis apelul formulat de piloți și a schimbat integral soluția primei instanțe. În motivare, Curtea de Apel a reținut că atât Comisia de Disciplină, cât și Comisia de Apel ale FRAS nu pot fi considerate instanțe arbitrale independente, deoarece sunt create, validate, finanțate și controlate în interiorul federației.
Potrivit motivării citate de GSP, comisiile au o legătură directă cu una dintre părțile litigiului, adică federația însăși, ceea ce ridică o problemă majoră de imparțialitate. Această concluzie este cea care produce ecou și în zona FRF, unde statutul prevede că structura și componența comisiilor sunt aprobate de Comitetul Executiv.
Surse juridice consultate de GSP susțin că mecanismul ridică o întrebare esențială: cum poate fi garantată independența unor comisii care sunt numite, controlate și finanțate de aceeași entitate ale cărei decizii ar trebui să le judece? Analogia este puternică: ar fi ca un organism care face regulile să numească judecătorii, să îi poată revoca și să le asigure finanțarea.
Un alt punct sensibil este blocarea accesului la instanțele civile. În motivarea de la FRAS, Curtea a arătat că prevederile care trimit litigiile către structuri arbitrale lipsite de independență și imparțialitate sunt lovite de nulitate absolută atunci când interzic recurgerea la instanțele de drept comun. Argumentul central este legat de articolul 21 din Constituția României, care garantează accesul liber la justiție.
În acest context, atenția se mută și spre statutul FRF, unde litigiile interne sunt direcționate, în ultimă instanță, către Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, fără recurgerea la instanțele judecătorești, cu excepțiile prevăzute de legea română.
Conform aceleiași surse, specialiștii din domeniul juridic consideră că decizia Curții de Apel București se înscrie într-o direcție europeană deja conturată. În 2025, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit, în cauza Seraing vs. FIFA, că deciziile TAS nu mai pot fi considerate imposibil de contestat atunci când intră în conflict cu drepturile fundamentale sau cu normele europene.
Adrian Mititelu, aflat de ani buni în conflict cu FRF, este primul care vede în această motivare o breșă juridică majoră. Patronul FCU Craiova susține, că argumentele din dosarul FRAS se regăsesc deja în mai multe acțiuni pe care le-a formulat împotriva federației.
Mititelu afirmă că sistemul comisiilor din fotbalul românesc funcționează după un tipar asemănător celui sancționat în cazul FRAS și că obligativitatea de a merge la TAS reprezintă o constrângere abuzivă. În opinia sa, o structură arbitrală real independentă ar trebui să permită desemnarea arbitrilor dintr-o listă largă, fără legături directe cu federația.
Declarațiile sale sunt dure, dar reflectă miza juridică a momentului. Mititelu susține că „presiunea dreptului european nu mai poate fi strunită” și că federațiile sportive nu mai pot evita la nesfârșit controlul instanțelor civile din România.
Cazul FRAS nu schimbă automat regulile din fotbalul românesc, dar creează un precedent important și oferă muniție juridică tuturor celor care contestă modul de organizare al comisiilor federale. Pentru FRF, motivarea Curții de Apel București poate deveni mai mult decât un simplu semnal de alarmă, poate fi începutul unei presiuni juridice reale asupra unui sistem care, până acum, a funcționat aproape exclusiv în interiorul propriilor reguli.
Miza depășește cu mult automobilismul sportiv. Este vorba despre o întrebare fundamentală pentru întreg sportul românesc – cât de independente sunt, în realitate, comisiile care judecă litigiile din federații?
