2025 va rămâne pentru totdeauna întipărit în mintea lui Oliver Solberg. Un prim triumf răsunător în WRC la general, urmat de primul său titlu în WRC2 – nimic mai puțin decât senzațional.
Dar succesul vine doar după ani de muncă grea și lecții învățate, adesea pe calea cea dură. Iar munca aspră are darul de a se transforma în atuuri care pot dura o carieră întreagă.
Fiul campionului mondial din 2003, Petter Solberg, Oliver a avut de la cine învăța. Tocmai aceste lecții timpurii au așezat temelii prețioase pentru carieră și s-au transformat în puncte forte, ajutându-l să livreze un 2025 încununat de victoria la Delfi Rally Estonia și de titlul WRC2.
Vorbind în cel mai recent episod al WRC Backstories Podcast, moderat de Becs Williams, Oliver Solberg a ridicat vălul de pe câteva dintre deprinderile învățate în împrejurări uneori neobișnuite.
„Datorită tatălui meu știu ce știu astăzi. Mă pot adapta la mașini, iar Estonia este un exemplu excelent despre ce am nevoie de la o mașină ca să pot urca repede în ritm – și asta i se datorează tatălui meu, din ceea ce am învățat de foarte mic”, a spus Solberg.
Prima lui experiență la volan a venit la frageda vârstă de opt ani. Nu a trecut mult și adolescentul Solberg rula deja în Letonia, cu mult înainte de a avea drept de permis. Asta a însemnat că, la vremea respectivă, copilotul său, Veronica Gulbæk Engan, trebuia să conducă porțiunile de legătură. Iar la dictare, Oliver era „retrogradat” pe bancheta din spate a mașinii de recunoaștere. Acolo s-au sedimentat lecții prețioase, care vor rămâne pentru totdeauna în „creierul de raliu” al lui Oliver.
„Tatăl meu a trebuit să-mi facă dictarea pentru că eram prea tânăr când am început să concurez. Nu mulți știu asta, e o poveste bună”, a spus Oliver Solberg.
„Era aceeași situație: eram prea tânăr să conduc pe porțiunile de drum deschis, iar recunoașterea se face pe drumuri publice, așa că tata era la volan, cu copilotul lângă el, iar eu stăteam pe bancheta din spate. Tata făcea toată dictarea și zicea că o va face cum crede el că trebuie. Cred că primele șase luni n-am înțeles absolut nimic.
„Avea o notă în dictare care spunea ‘gap’, și asta însemna o creastă care părea că duce la dreapta, dar de fapt mergea la stânga – un loc tipic, deschis, în care e o «pauză» în pădure sau ceva de genul. E deschis, dar nu vezi unde continuă. Cred că primele șase luni n-am știut ce înseamnă și apoi i-am zis: «Tată, ce înseamnă de fapt chestia asta?» Până la urmă am învățat.”
Astăzi, spune Solberg, baza dictării sale a rămas aceeași, chiar dacă are mai puține detalii. La 24 de ani, rămâne recunoscător că a învățat meseria pe calea asta grea, pentru că asta i-a redus nevoia de a se baza excesiv pe onboard-uri pentru a memora drumurile.
„Cu siguranță, el [tatăl meu] m-a învățat că dictarea e foarte importantă, iar în ziua de azi e foarte ușor să te duci prea mult în direcția video, să înveți prea mult drumul și să nu te concentrezi pe dictare”, a adăugat Solberg.
„M-a învățat pe calea grea, dar când vii la un raliu nou, pe drumuri noi, și nu ai videoclipuri, dictarea trebuie să funcționeze la fel de bine pe un raliu nou ca pe unul pe care îl cunoști. Cred că aici stă și punctul meu forte, dacă e să fiu sincer.
„Când am venit în Estonia anul ăsta, multe probe erau complet noi, dar am putut merge în același ritm ca pe cele pe care le știam. La fel s-a întâmplat la multe raliuri anul acesta, mai ales când ajung la un raliu nou – știu că am un avantaj cel puțin în Rally2.
„Cred că asta e ceea ce apreciez cel mai mult: faptul că tata m-a învățat, pe calea grea, că trebuie să faci note bune și consecvente, ca să le înțelegi, iar când e un drum complet nou să mergi cu același ritm.”
„N-am fost niciodată cu adevărat genul care învață drumurile doar din video, și, sincer, nici acum nu sunt. Cred că e vorba de un echilibru și doar pentru că alții o fac nu înseamnă că trebuie s-o faci și tu. Toată lumea lucrează diferit în ziua de azi și, evident, toată lumea se uită la videoclipuri, dar e mare diferență cât te uiți, iar eu cred că unii se bazează exclusiv pe video. Mă uit, desigur, dar încerc să găsesc un echilibru între cât vreau să rețin. Simt că am găsit un echilibru bun.”
Ascultă episodul complet din WRC Backstories Podcast pentru a afla ce sporturi l-ar fi putut îndepărta pe Solberg de raliuri, pilotul la care a privit cu admirație, cum a trecut prin cel mai greu an al vieții și cum a revenit pentru a câștiga titlul WRC2 și Rally Estonia.
