Universitatea Craiova s-a calificat în finala Cupei României Betano după o seară dramatică, tensionată și încărcată de emoție, 5-2 la loviturile de departajare cu Dinamo, după un meci împins până aproape de ultima respirație a prelungirilor.
Dar dincolo de rezultat, de penalty-uri și de calculele unei calificări uriașe, momentul serii a venit după fluierul final. Filipe Coelho a făcut un gest firesc în fotbalul mare, dar aproape exotic într-un spațiu obișnuit să caute scandalul înaintea eleganței: antrenorul Craiovei i-a așteptat pe jucătorii lui Dinamo la intrarea spre vestiare, i-a salutat, i-a îmbrățișat și le-a oferit respectul pe care îl meriți după o luptă dusă până la capăt.
A fost un moment simplu, dar puternic. Normal în campionatele în care cultura sportivă nu se oprește la rezultat, rar într-un fotbal românesc unde, de prea multe ori, emoția curată este înghesuită între întrebări puse stângaci, într-o engleză chinuită, și tentative transparente de a stoarce o frază „cu titlu”. Coelho nu a intrat în jocul senzaționalului. A răspuns calm, decent, apăsat. Cu diplomație, dar și cu fermitate.
„Dinamo este o echipă foarte bună, dar și noi suntem o echipă foarte bună”, a spus tehnicianul portughez, înainte de a sublinia că, în opinia sa, Universitatea Craiova a meritat calificarea. „Am avut câteva ocazii, mai clare decât ei, dar ne-am pierdut concentrarea în momentele importante. La final, cred că meritam calificarea, cu tot respectul pentru Dinamo.”
Craiova a trăit periculos, dar a rămas în picioare. A egalat târziu, în minutul 118, apoi a avut luciditatea necesară la penalty-uri. Popescu a devenit omul momentului, executanții au fost reci, concentrați, iar echipa lui Coelho a găsit resurse într-o seară în care oboseala putea să devină adversarul cel mai greu.
Antrenorul oltenilor a vorbit și despre programul infernal, fără să caute scuze. „Sunt foarte îngrijorat de program. Am avut meci acum patru zile, acum am jucat 120 de minute. Dar mergem fericiți acasă”, a transmis Coelho.
În câteva fraze, portughezul a explicat și filosofia sa: muncă, încredere, echilibru. A venit la Craiova să construiască, nu să joace teatru. Să lucreze cu un grup în care crede, într-un fotbal în care linia dintre succes și eșec poate fi uneori subțire cât un penalty.
Craiova merge în finală. Dinamo pleacă învinsă, dar nu umilită. Iar Filipe Coelho a câștigat, dincolo de calificare, ceva poate la fel de important: respectul unei seri în care fotbalul a arătat că poate fi și despre onoare, nu doar despre zgomot.