Lewis Hamilton contestă percepția potrivit căreia nu a reușit să se adapteze pe deplin monoposturilor de Formula 1 din generația bazată pe efectul de sol. Britanicul susține că, în ciuda dificultăților întâmpinate în acea perioadă, rezultatele sale au rămas superioare celor obținute de majoritatea piloților de pe grilă.
Hamilton a reprezentat forța dominantă a Formulei 1 începând din 2014 și până spre finalul deceniului, câștigând șase titluri mondiale în șapte sezoane. Seria sa extraordinară s-a încheiat în controversatul sezon 2021, când Max Verstappen și Red Bull au preluat conducerea.
Revenirea britanicului pentru sezonul 2022 nu a fost pentru o perioadă o certitudine, iar odată întors la volan rezultatele au fost vizibil sub standardele extraordinare cu care obișnuise. O parte importantă a dificultăților a venit însă din direcția tehnică adoptată de Mercedes.
Conceptul radical „zero sidepod” nu a reușit să genereze pe circuit nivelurile de apăsare aerodinamică anticipate în tunelul de vânt, iar monopostul a fost afectat de numeroase probleme.
Chiar și după ce Mercedes a început să progreseze, Hamilton nu a mai reușit să găsească aceeași constanță din perioada sa dominantă. Ulterior, odată cu transferul la Ferrari, britanicul a avut inițial dificultăți și în comparația directă cu Charles Leclerc. Monegascul a obținut șapte clasări pe podium, în timp ce Hamilton a încheiat perioada respectivă fără să urce pe podium.
Noua generație de monoposturi i-a redat lui Hamilton senzațiile din trecut
Situația s-a schimbat însă în acest sezon. Cu monoposturi mai ușoare și mai agile, Hamilton a revenit în prim-plan și a devenit reperul Ferrari. Britanicul consideră că actualele mașini îi permit să piloteze într-un stil mult mai apropiat de cel folosit înaintea erei efectului de sol.
„Pot să pilotez puțin mai asemănător cu modul în care conduceam generația precedentă de monoposturi”, a explicat Hamilton.
Septuplul campion mondial respinge însă ideea că rezultatele sale mai slabe din anii precedenți demonstrează că nu s-ar fi adaptat acelor mașini.
„Cursele pe care le-am câștigat cu generația precedentă de monoposturi le-am abordat exact în același mod în care pilotez astăzi. S-a vorbit foarte mult despre faptul că acea generație de mașini nu mi s-ar fi potrivit, dar chiar și în acea perioadă am câștigat probabil mai multe curse decât majoritatea piloților.”
„Mașinile de astăzi sunt mai permisive”
Hamilton identifică mai multe diferențe importante între generații. Greutatea redusă și dispariția fenomenului de porpoising – oscilațiile verticale agresive care au afectat puternic monoposturile la începutul erei efectului de sol – fac actualele mașini mai ușor de controlat.
„Mașinile de astăzi sunt puțin mai ușor de pilotat, mai permisive și mai ușoare. Nu mai există acele oscilații”, explică britanicul.
În schimb, o parte importantă a muncii pilotului s-a mutat către gestionarea livrării puterii și colaborarea permanentă cu inginerii. Hamilton spune că modul în care pilotul utilizează accelerația poate modifica semnificativ felul în care energia este distribuită pe parcursul unui tur. Nu mai este vorba doar despre accelerație maximă sau ridicarea completă a piciorului. Utilizarea a 50% din accelerație, reducerea cu 10% sau revenirea progresivă asupra pedalei poate influența strategia de livrare a energiei și, implicit, performanța monopostului.
„Înțelegerea acestui lucru este acum și mai importantă decât era înainte”, spune Hamilton.
Pentru septuplul campion mondial, revenirea în formă reprezintă și un răspuns la una dintre teoriile care l-au urmărit în ultimii ani.
Hamilton nu acceptă ideea că efectul de sol i-a demonstrat limitele. Iar cu o generație de monoposturi mai ușoare și mai agile, britanicul pare hotărât să lase rezultatele să închidă dezbaterea.
